[1] Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor,
[2] că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.
[3] Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.
[4] Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,
[5] patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
[6] Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sînt Israel;
[7] şi, măcar că sînt sămînţa lui Avraam, nu toţi sînt copiii lui Avraam; ci este scris:,,În Isaac vei avea o sămînţă, care-ţi va purta numele.``
[8] Aceasta însemnează că nu copiii trupeşti sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sînt socotiţi ca sămînţă.
[9] Căci cuvîntul acesta este o făgăduinţă:,,Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.``
[10] Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac.
[11] Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, -ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -
[12] s'a zis Rebecii:,,Cel mai mare va fi rob celui mai mic``,
[13] după cum este scris:,,Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.``
[14] Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
[15] Căci El a zis lui Moise:,,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.``
[16] Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
[17] Fiindcă Scriptura zice lui Faraon:,,Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.``
[18] Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
[19] Dar îmi vei zice:,,Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?``
[20] Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut:,,Pentru ce m-ai făcut aşa?``
[21] Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaş frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?
[22] Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mînia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, făcute pentru peire;
[23] şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe cari le -a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
[24] Astfel, El ne -a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,
[25] după cum zice în Osea:,,Voi numi,popor al Meu`, pe cel ce nu era poporul Meu, şi,prea iubită`, pe cea care nu era prea iubită.
[26] Şi acolo unde li se zicea:,Voi nu sînteţi poporul Meu`, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.``
[27] Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:,,Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.
[28] Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pămînt cuvîntul Lui.
[29] Şi, cum zisese Isaia mai înainte:,,Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.``
[30] Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
[31] pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n'a ajuns la Legea aceasta.
[32] Pentruce? Pentru că Israel n'a căutat -o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s'au lovit de piatra de poticnire,
[33] după cum este scris:,,Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stîncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.``