[1] În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
[2] şi a zis slujitorilor săi:,,Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi deaceea se fac minuni prin el.``
[3] Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi -l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
[4] pentrucă Ioan îi zicea:,,Nu-ţi este îngăduit s'o ai de nevastă.``
[5] Irod ar fi vrut să -l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
[6] Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
[7] Deaceea i -a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
[8] Îndemnată de mamă-sa, ea a zis:,,Dă-mi aici, într -o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!``
[9] Împăratul s'a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i -l dea.
[10] Şi a trimes să taie capul lui Ioan în temniţă.
[11] Capul a fost adus într'o farfurie, şi dat fetei, care l -a dus la mamă-sa.
[12] Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s'au dus de au dat de ştire lui Isus.
[13] Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într'o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într'un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s'au luat după El pe jos.
[14] Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s'a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
[15] Cînd s'a înserat, ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis:,,Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.``
[16] ,,N'au nevoie să plece``, le -a răspuns Isus;,,daţi-le voi să mănînce.``
[17] Dar ei I-au zis:,,N'avem aici decît cinci pîni şi doi peşti.``
[18] Şi El le -a zis:,,Aduceţi -i aici la Mine.``
[19] Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
[20] Toţi au mîncat şi s'au săturat; şi s'au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
[21] Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
[22] Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.
[23] După ce a dat drumul noroadelor, S'a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.
[24] În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
[25] Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
[26] Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s'au spăimîntat, şi au zis:,,Este o nălucă!`` Şi de frică au ţipat.
[27] Isus le -a zis îndată:,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!``
[28] ,,Doamne``, I -a răspuns Petru,,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.``
[29] ,,Vino!`` i -a zis Isus. Petru s'a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
[30] Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s'a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat:,,Doamne, scapă-mă!``
[31] Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis:,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?``
[32] Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.
[33] Ceice erau în corabie, au venit de s'au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis:,,Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!``
[34] După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
[35] Oamenii din locul acela, cari cunoşteau pe Isus, au trimes să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
[36] Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s'au atins, s'au vindecat.