[1] În aceeaş zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lîngă mare.
[2] O mulţime de noroade s'au strîns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într'o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
[3] El le -a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le -a zis:,,Iată, sămănătorul a ieşit să samene.
[4] Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat -o.
[5] O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n'avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n'a găsit un pămînt adînc.
[6] Dar, cînd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcini, s'a uscat.
[7] O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, şi au înecat -o.
[8] O altă parte a căzut în pămînt bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
[9] Cine are urechi de auzit, să audă.``
[10] Ucenicii s'au apropiat de El, şi I-au zis:,,De ce le vorbeşti în pilde?``
[11] Isus le -a răspuns:,,Pentrucă vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le -a fost dat.
[12] Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are.
[13] De aceea le vorbesc în pilde, pentrucă ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
[14] Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice:,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
[15] Căci inima acestui popor s'a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.`
[16] Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
[17] Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe cari le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe cari le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
[18] Ascultaţi dar ce însemnează pilda sămăntorului.
[19] Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăţie, şi nu -l înţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost sămănat în inima lui. Acesta este sămînţa căzută lîngă drum.
[20] Sămînţa căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, şi -l primeşte îndată cu bucurie;
[21] dar n'are rădăcină în el, ci ţine pînă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.
[22] Sămînţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvînt, şi ajunge neroditor.
[23] Iar sămînţa căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul şi -l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.``
[24] Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis:,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a sămănat o sămînţă bună în ţarina lui.
[25] Dar, pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a sămănat neghină între grîu, şi a plecat.
[26] Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
[27] Robii stăpînului casei au venit, şi i-au zis:,Doamne, n'ai sămănat sămînţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?`
[28] El le -a răspuns:,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.` Şi robii i-au zis:,Vrei dar să mergem s'o smulgem?`
[29] ,Nu`, le -a zis el,,ca nu cumva, smulgînd neghina, să smulgeţi şi grîul împreună cu ea.
[30] Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor:,Smulgeţi întîi neghina, şi legaţi -o în snopi, ca s'o ardem, iar grîul strîngeţi -l în grînarul meu.`
[31] Isus le -a pus înainte o altă pildă, şi le -a zis:,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om şi l -a sămănat în ţarina sa.
[32] Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decît zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.``
[33] Le -a spus o altă pildă, şi anume:,,Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l -a luat o femeie şi l -a pus în trei măsuri de făină de grîu, pînă s'a dospit toată plămădeala.``
[34] Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă,
[35] ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:,,Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse dela facerea lumii.``
[36] Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s'au apropiat de El, şi I-au zis:,,Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.``
[37] El le -a răspuns:,,Cel ce samănă sămînţa bună, este Fiul omului.
[38] Ţarina, este lumea; sămînţa bună sînt fiii Împărăţiei; neghina, sînt fiii Celui rău.
[39] Vrăjmaşul, care a sămănat -o, este Diavolul; secerişul, este sfîrşitul veacului; secerătorii, sînt îngerii.
[40] Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfîrşitul veacului.
[41] Fiul omului va trimete pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, cari sînt pricină de păcătuire şi pe ceice săvîrşesc fărădelegea,
[42] şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor
[43] Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
[44] Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într -o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
[45] Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
[46] Şi, cînd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi -l cumpără.
[47] Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
[48] Dupăce s'a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
[49] Tot aşa va fi şi la sfîrşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
[50] şi -i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.``
[51] ,,Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?`` i -a întrebat Isus. -,,Da, Doamne``, I-au răspuns ei.
[52] Şi El le -a zis:,,De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.``
[53] După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
[54] A venit în patria Sa, şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce -L auzeau, se mirau şi ziceau:,,De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
[55] Oare nu este El fiul tîmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sînt ei fraţii Lui?
[56] Şi surorile Lui nu sînt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?``
[57] Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le -a zis:,,Nicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin decît în patria şi în casa Lui.``
[58] Şi n'a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.