[1] Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, şi pe care îl înviase din morţi.
[2] Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice şedeau la masă cu El.
[3] Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus, şi I -a şters picioarele cu părul ei; şi s'a umplut casa de mirosul mirului.
[4] Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să -L vîndă, a zis:
[5] ,,De ce nu s'a vîndut acest mir cu trei sute de lei, şi să se fi dat săracilor?``
[6] Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
[7] Dar Isus a zis:,,Lasă -o în pace; căci ea l -a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
[8] Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.``
[9] O mare mulţime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care -l înviase din morţi.
[10] Preoţii cei mai de seamă au hotărît să omoare şi pe Lazăr,
[11] căci din pricina lui mulţi Iudei plecau dela ei şi credeau în Isus.
[12] A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
[13] a luat ramuri de finic, şi I -a ieşit în întîmpinare, strigînd:,,Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!``
[14] Isus a găsit un măgăruş, şi a încălecat pe el, dupăcum este scris:
[15] ,,Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgăriţe.``
[16] Ucenicii Lui n'au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.
[17] Toţi ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt şi -l înviase din morţi, mărturiseau despre El.
[18] Şi norodul I -a ieşit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta.
[19] Fariseii au zis deci între ei:,,Vedeţi că nu cîştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!``
[20] Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic,
[21] s'au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis:,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.``
[22] Filip s'a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
[23] Drept răspuns, Isus le -a zis:,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
[24] Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.
[25] Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică.
[26] Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
[27] Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta!
[28] Tată, proslăveşte Numele Tău!`` Şi din cer, s'a auzit un glas, care zicea:,,L-am proslăvit, şi -L voi mai proslăvi!``
[29] Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau:,,Un înger a vorbit cu El!``
[30] Isus a răspuns:,,Nu pentru Mine s'a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
[31] Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
[32] Şi după ce voi fi înălţat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.`` -
[33] Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. -
[34] Norodul I -a răspuns:,,Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?``
[35] Isus le -a zis:,,Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii cari aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu ştie unde merge.
[36] Cîtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.`` Isus le -a spus aceste lucruri: apoi a plecat şi S'a ascuns de ei.
[37] Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
[38] ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia:,,Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?``
[39] De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
[40] ,,Le -a orbit ochii, şi le -a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.``
[41] Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, şi a vorbit despre El.
[42] Totuş, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu -L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
[43] Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu.
[44] Iar Isus a strigat:,,Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M'a trimes pe Mine.
[45] Şi cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M'a trimes pe Mine.
[46] Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.
[47] Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n'am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea.
[48] Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine -l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi.
[49] Căci Eu n'am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M'a trimes, El însuş Mi -a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
[50] Şi ştiu că porunca Lui este viaţa vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun aşa cum Mi le -a spus Tatăl.``