[1] Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. -
[2] Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I -a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. -
[3] Surorile au trimes la Isus să -i spună:,,Doamne, iată că acela pe care -l iubeşti, este bolnav.``
[4] Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis:,,Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.``
[5] Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.
[6] Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
[7] şi în urmă a zis ucenicilor:,,Haidem să ne întoarcem în Iudea.``
[8] ,,Învăţătorule``, I-au zis ucenicii,,,acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?``
[9] Isus a răspuns:,,Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentrucă vede lumina lumii acesteia;
[10] dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentrucă n'are lumina în el.``
[11] După aceste vorbe, le -a zis:,,Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să -l trezesc din somn.``
[12] Ucenicii I-au zis:,,Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.``
[13] Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
[14] Atunci Isus le -a spus pe faţă:,,Lazăr a murit.``
[15] ,,Şi mă bucur că n'am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.``
[16] Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici:,,Haidem să mergem şi noi să murim cu El!``
[17] Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.
[18] Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
[19] Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.
[20] Cînd a auzit Marta că vine Isus, I -a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
[21] Marta a zis lui Isus:,,Doamne, dacă ai fi fost aici, n'ar fi murit fratele meu!
[22] Dar şi acum, ştiu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.``
[23] Isus i -a zis:,,Fratele tău va învia.``
[24] ,,Ştiu``, I -a răspuns Marta,,,că va învia la înviere, în ziua de apoi.``
[25] Isus i -a zis:,,Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
[26] Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?``
[27] ,,Da, Doamne,`` I -a zis ea,,,cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.``
[28] Dupăce a spus aceste vorbe, s'a dus şi a chemat în taină pe soru-sa Maria, şi i -a zis:,,A venit Învăţătorul şi te cheamă.``
[29] Maria, cum a auzit, s'a sculat iute, şi s'a dus la El.
[30] Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
[31] Iudeii, cari erau cu Maria în casă şi o mîngîiau, cînd au văzut -o sculîndu-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau:,,Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.``
[32] Maria, cînd a ajuns unde era Isus, şi L -a văzut, s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a zis:,,Doamne, dacă ai fi fost aici, n'ar fi murit fratele meu.``
[33] Isus, cînd a văzut -o plîngînd, pe ea şi pe Iudeii cari veniseră cu ea, S'a înfiorat în duhul Lui, şi S'a tulburat.
[34] Şi a zis:,,Unde l-aţi pus?``,,Doamne,`` I-au răspuns ei,,,vino şi vezi.``
[35] Isus plîngea.
[36] Atunci Iudeii au zis:,,Iată cît îl iubea de mult!``
[37] Şi unii din ei au zis:,,El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?``
[38] Isus S'a înfiorat din nou în Sine, şi S'a dus la mormînt. Mormîntul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
[39] ,,Daţi piatra la o parte,`` a zis Isus. Marta, sora mortului, I -a zis:,,Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.``
[40] Isus i -a zis:,,Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?``
[41] Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis:,,Tată, Îţi mulţămesc că M'ai ascultat.
[42] Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M'ai trimes.``
[43] Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare:,,Lazăre, vino afară!``
[44] Şi mortul a ieşit cu mînile şi picioarele legate cu făşii de pînză, şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le -a zis:,,Deslegaţi -l, şi lăsaţi -l să meargă.``
[45] Mulţi din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
[46] Dar unii din ei s'au dus la Farisei, şi le-au spus ce făcuse Isus.
[47] Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au adunat Soborul, şi au zis:,,Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
[48] Dacă -L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.``
[49] Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le -a zis:,,Voi nu ştiţi nimic;
[50] oare nu vă gîndiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?``
[51] Dar lucrul acesta nu l -a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.
[52] Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într'un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
[53] Din ziua aceea, au hotărît să -L omoare.
[54] De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre Iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lîngă pustie, într'o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
[55] Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s'au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească.
[56] Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu:,,Ce credeţi? N'are să vină la praznic?``
[57] Iar preoţii cei mai de seamă şi Fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să -L prindă. Maria Îi toarnă mir pe picioare.