Skip to content
Opens in a new window

[1] Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

[2] O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

[3] Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

[4] Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

[5] Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

[6] Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

[7] Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

[8] Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

[9] Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

[10] Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

[11] Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

[12] Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

[13] Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

[14] Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

[15] Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

[16] Am zis în mine însumi:,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

[17] Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

[18] Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

Ecclesiast — Chapters