Skip to content
Opens in a new window

[1] Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

[2] Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui.

[3] Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

[4] Cînd izbucneşte împotriva ta mînia celuice stăpîneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sîngele rece te păzeşte de mari păcate.

[5] Este un rău pe care l-am văzut supt soare, ca o greşală, care vine dela celce cîrmuieşte:

[6] nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

[7] Am văzut robi călări, şi voivozi mergînd pe jos ca nişte robi.

[8] Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un sarpe.

[9] Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

[10] Cînd se toceşte ferul, şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbîndă ajungi prin înţelepciune.

[11] Cînd muşcă şarpele, fiindcă n'a fost vrăjit, vrăjitorul n'are niciun cîştig din meşteşugul lui.

[12] Cuvintele unui înţelept sînt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

[13] Cel dintîi cuvînt care -i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

[14] Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcarcă omul nu ştie ce se va întîmpla, şi cine -i va spune ce va fi după el?

[15] Truda nebunului oboseşte pe celce nu cunoaşte drumul spre cetate.

[16] Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voivozi benchetuiesc de dimineaţă!

[17] Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voivozi mănîncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

[18] Cînd mînile sînt leneşe, se lasă grinda, şi cînd se lenevesc mînile, plouă în casă.

[19] Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

[20] Nu blestema pe împărat, nici chiar în gînd, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s'ar putea întîmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Ecclesiast — Chapters