[1] După aceea, iată ce s'a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o.
[2] Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi -i venea greu lui Amnon să -i facă ceva.
[3] Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
[4] El i -a zis:,,Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?`` Amnon i -a răspuns:,,Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.``
[5] Ionadab i -a zis:,,Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să -i spui:,Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s'o văd şi s'o iau din mîna ei.``
[6] Amnon s'a culcat şi s'a făcut bolnav. Împăratul a venit să -l vadă, şi Amnon a zis împăratului:,,Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.``
[7] David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei:,,Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.``
[8] Tamar s'a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat -o, a pregătit turte înaintea lui, şi le -a copt;
[9] luînd apoi tigaia, le -a răsturnat înaintea lui.`` Dar Amnon n'a vrut să mănînce. El a zis:,,Scoateţi pe toată lumea afară.`` Şi toată lumea a ieşit afară dela el.
[10] Atunci Amnon a zis Tamarei:,,Adu-mi mîncarea în odaie, şi s'o mănînc din mîna ta.`` Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le -a dus fratelui său Amnon, în odaie.
[11] Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat -o şi i -a zis:,,Vino, soro, şi culcă-te cu mine.``
[12] Ea i -a răspuns:,,Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.
[13] Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.``
[14] Dar el n'a vrut s'o asculte; a silit -o, a necinstit -o şi s'a culcat cu ea.
[15] Apoi Amnon a urît -o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i -a zis:,,Scoală-te, şi du-te!``
[16] Ea i -a răspuns:,,Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.``
[17] El n'a vrut s'o asculte şi, chemînd băiatul care -i slujea, a zis:,,Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate -o afară, şi încuie uşa după ea!``
[18] Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos -o afară, şi a încuiat uşa după ea.
[19] Tamar şi -a presărat cenuşă pe cap, şi şi -a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.
[20] Fratele ei Absalom, i -a zis:,,A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.`` Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.
[21] Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s'a mîniat foarte tare.
[22] Absalom n'a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să -l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.
[23] După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.
[24] Absalom s'a dus la împărat, şi a zis:,,Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.``
[25] Şi împăratul a zis lui Absalom:,,Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.`` Absalom a stăruit de el; dar împăratul n'a vrut să se ducă, şi l -a binecuvîntat.
[26] Absalom a zis:,,Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.`` Împăratul i -a răspuns:,,Pentruce să vină el cu tine?``
[27] În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.
[28] Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi:,,Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice:,Loviţi pe Amnon!` atunci să -l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!``
[29] Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s'au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.
[30] Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n'a mai rămas niciunul din ei.
[31] Împăratul s'a sculat, şi -a rupt hainele, şi s'a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.
[32] Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis:,,Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.
[33] Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.
[34] Absalom a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.
[35] Ionadab a zis împăratului:,,Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău``.
[36] Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.
[37] Absalom fugise, şi s'a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.
[38] Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.
[39] Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.