[1] O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit?
[2] Atât vreau să ştiu de la voi: datorită faptelor Legii aţi primit voi Duhul sau pentru că aţi ascultat cuvântul credinţei?
[3] Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duhul căutaţi acum desăvârşirea în trup?
[4] Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba!
[5] Cel care vă dă Duhul şi face minuni între voi le face oare fiindcă împliniţi faptele Legii sau fiindcă ascultaţi cuvântul credinţei?
[6] La fel şi Avraam: a crezut în Dumnezeu şi credinţa i-a fost socotită ca dreptate.
[7] Să ştiţi dar, că cei care cred, aceia sunt fiii lui Avraam.
[8] Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile.
[9] Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.
[10] Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească.
[11] Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va trăi prin credinţă.
[12] Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va trăi prin ele.
[13] Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn,
[14] pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă.
[15] Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el.
[16] Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstarului său. Nu zice: şi vlăstarelor, ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău, care este Hristos.
[17] Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată.
[18] Dacă moştenirea vine prin Lege, nu mai vine prin făgăduinţă; iar lui Avraam Dumnezeu i-a dăruit-o prin făgăduinţă.
[19] Atunci, pentru ce a fost dată Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de Lege, până când avea să vină Vlăstarul căruia i s-a dat făgăduinţa. A fost dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor.
[20] Mijlocitorul nu este doar al unei singure părţi, Dumnezeu însă este Unul.
[21] Este oare Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? În nici un fel! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr dreptatea ar veni prin Lege.
[22] Scriptura însă le-a închis pe toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea prin credinţa în Iisus Hristos, celor care cred.
[23] Înainte de venirea credinţei noi eram păziţi sub Lege, închişi în vederea credinţei care avea să fie revelată.
[24] Astfel Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă.
[25] Iar după ce a venit credinţa nu mai suntem sub acest îndrumător.
[26] Căci toţi, în Hristos Iisus, sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţă,
[27] pentru că cei care v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos.
[28] Nu mai este nici iudeu nici grec, nu mai este nici rob nici liber, nu mai este nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus.
[29] Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi vlăstarul lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.