[1] Pavel, apostol netrimis de oameni, nici numit de vreun om, ci de Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat din morţi,
[2] şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către bisericile din Galatia:
[3] har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos,
[4] Cel care s-a dat pentru păcatele noastre ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu, Tatăl nostru.
[5] A lui să fie slava în vecii vecilor, amin!
[6] Mă mir că vă întoarceţi aşa de repede de la Cel care v-a chemat prin harul lui Hristos şi treceţi la o altă evanghelie.
[7] De fapt, nu există alta, dar s-au găsit unii care să vă tulbure şi care vor să strâmbe evanghelia lui Hristos.
[8] Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-ar vesti altă evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema!
[9] Aşa cum v-am mai spus, vă spun încă o dată: oricine vă vesteşte altceva decât ceea ce aţi primit, să fie anatema!
[10] Pe cine încerc să câştig eu, pe oameni sau pe Dumnezeu? Caut cumva să plac oamenilor? Dacă aş fi vrut să plac oamenilor nu aş mai fi robul lui Hristos.
[11] Fraţilor, vă fac cunoscut că evanghelia pe care aţi auzit-o de la mine nu este după mintea omenească,
[12] fiindcă eu nu am primit-o de la vreun om, nici nu am învăţat-o de la cineva, ci o am de la Iisus Hristos, prin revelaţie.
[13] Aţi auzit despre purtarea mea de altădată, când eram în iudaism: cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o nimiceam,
[14] cât de învăţat eram în iudaism, cum îi întreceam pe mulţi din generaţia mea şi din poporul meu, şi cum eram plin de zel pentru tradiţia strămoşilor mei.
[15] Iar când a hotărât Dumnezeu în bunătatea lui, El care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul lui
[16] să mi-l descopere pe Fiul său, ca să-l vestesc neamurilor, nu m-am sfătuit deloc, cu nici un om,
[17] nici nu m-am dus la Ierusalim la cei care erau apostoli înainte de mine, ci am plecat în Arabia şi mai târziu m-am întors în Damasc.
[18] Abia după trei ani m-am dus la Ierusalim ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile.
[19] Nu m-am întâlnit cu nici un alt apostol, în afară de Iacov, fratele Domnului.
[20] Ce vă scriu, iată, vă scriu înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
[21] După aceea am plecat în ţinuturile Siriei şi Ciliciei,
[22] fără ca bisericile lui Hristos din Iudeea să mă fi cunoscut în persoană.
[23] Ele doar auziseră despre mine zicându-se „cel care ne persecuta odată vesteşte acum credinţa pe care altădată o nimicea”
[24] şi, astfel, îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate cu mine.