[1] Urmaţi-l deci pe Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi
[2] şi trăiţi în iubire, după cum şi Hristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă.
[3] Iar desfrânare şi orice fel de necurăţie sau lăcomie nici să nu se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor,
[4] nici cuvinte neruşinate, vorbire prostească sau glume murdare, lucruri care nu se cuvin, ci, mai degrabă, mulţumire.
[5] Să ştiţi lucrul acesta: nici un desfrânat sau necurat sau lacom de avere – care, de fapt, este un idolatru – nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
[6] Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale. Din cauza unor astfel de lucruri vine mânia lui Dumnezeu asupra celor neascultători.
[7] Aşa că nu vă faceţi părtaşi cu ei!
[8] Dacă în trecut eraţi întuneric, acum sunteţi lumină în Domnul. Trăiţi aşadar, ca fii ai luminii
[9] – pentru că rodul luminii stă în tot ce e bun, drept şi adevărat –
[10] şi deosebiţi ceea ce este bine plăcut Domnului.
[11] Nu luaţi parte la faptele fără rod ale întunericului, ci mai degrabă daţi-le pe faţă,
[12] fiindcă este o ruşine chiar şi a vorbi despre lucrurile pe care ei le săvârşesc în ascuns.
[13] Toate lucrurile date pe faţă, sunt arătate de lumină,
[14] pentru că tot ce este arătat este lumină. De aceea se spune: Trezeşte-te, tu, cel ce dormi, şi ridică-te dintre cei morţi şi te va lumina Hristos!
[15] Aveţi deci grijă cum trăiţi, nu ca nişte oameni neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi,
[16] răscumpărând timpul, fiindcă zilele sunt rele.
[17] De aceea, nu fiţi fără minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
[18] Şi nu vă îmbătaţi cu vin, pentru că duce la destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duhul Sfânt,
[19] rostind între voi psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti, cântând şi lăudându-l pe Domnul cu inima voastră,
[20] mulţumind întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.
[21] Fiţi supuşi unii altora, în teamă de Hristos,
[22] soţiile faţă de soţii lor, ca Domnului,
[23] pentru că bărbatul este capul femeii, după cum şi Hristos este capul şi Mântuitorul Bisericii, trupul său.
[24] Şi după cum Biserica se supune lui Hristos, tot astfel şi soţiile să fie supuse soţilor, în toate privinţele.
[25] Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea,
[26] ca să o sfinţească, după ce a curăţit-o cu apă, prin cuvânt,
[27] ca El însuşi să o aducă înaintea sa, Biserică slăvită, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
[28] Tot aşa sunt datori şi soţii să-şi iubească soţiile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce îşi iubeşte soţia, pe sine se iubeşte.
[29] Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi îl îngrijeşte, după cum face şi Hristos cu Biserica,
[30] pentru că noi suntem membre ale trupului său.
[31] De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor deveni un singur trup.
[32] Mare este taina aceasta – vorbesc despre Hristos şi Biserică.
[33] Astfel, fiecare dintre voi să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să-şi respecte soţul.