[1] Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi care cred în Hristos Iisus,
[2] har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
[3] Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a binecuvântat, în Hristos, cu toată binecuvântarea duhovnicească, în ceruri,
[4] după cum ne-a ales în El, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi nevinovaţi înaintea lui. Din iubire,
[5] Dumnezeu a hotărât de mai înainte să ne înfieze pentru sine, prin Iisus Hristos, după cum a vrut în bunăvoinţa sa,
[6] spre lauda slavei harului său, pe care ni l-a dăruit în Fiul său cel iubit.
[7] În El avem răscumpărarea prin sângele lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului său
[8] pe care l-a revărsat cu prisosinţă asupra noastră, în toată înţelepciunea şi priceperea.
[9] Dumnezeu ne-a făcut cunoscută, după bunăvoinţa sa, taina voii lui, pe care a hotărât-o de mai înainte în Hristos,
[10] pentru a o aduce la desăvârşire la împlinirea vremurilor: să adune toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ, în El.
[11] Dumnezeu a hotărât mai dinainte, conform planului său – căci El înfăptuieşte totul după hotărârea voinţei lui – să ne aleagă în El,
[12] ca să fim spre lauda slavei lui, noi, primii care am nădăjduit în Hristos.
[13] În El, şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre, şi aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt cel făgăduit.
[14] Duhul Sfânt este garanţia moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de El, spre lauda slavei lui.
[15] De aceea, de când am auzit despre credinţa voastră în Domnul Iisus şi despre iubirea pe care o aveţi pentru toţi sfinţii,
[16] nu încetez să mulţumesc pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,
[17] pentru ca Tatăl slavei, Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, să vă dea Duhul înţelepciunii şi al revelaţiei, ca să-l cunoaşteţi.
[18] Mă rog ca înţelegerea voastră să fie iluminată astfel încât să cunoaşteţi nădejdea la care El v-a chemat, bogăţia slavei moştenirii lui în cei sfinţi,
[19] şi măreţia covârşitoare a puterii lui în noi, cei credincioşi, potrivit cu lucrarea puterii lui celei mari.
[20] Prin ea, Dumnezeu a lucrat în Hristos, înviindu-l din morţi şi aşezându-l la dreapta lui, în ceruri,
[21] mai presus decât orice stăpânire, putere, tărie şi domnie, şi mai presus de orice nume invocat, nu numai în lumea de acum, ci şi în cea viitoare.
[22] Şi Dumnezeu a supus toate lucrurile la picioarele lui Hristos şi pe El l-a dat mai presus de toate cap Bisericii,
[23] care este trupul său, plinătatea celui ce împlineşte totul în toţi.