[1] Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să vă purtaţi vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,
[2] cu toată smerenia, blândeţea şi îndelungă răbdarea. Îngăduiţi-vă unii pe alţii cu dragoste
[3] şi străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii.
[4] Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum una este nădejdea la care aţi fost chemaţi;
[5] un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez,
[6] un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, prin toţi şi în toţi.
[7] Însă fiecăruia dintre noi i-a fost dăruit harul după măsura darului lui Hristos.
[8] De aceea spune: Urcând pe înălţime a luat robi şi a dat daruri oamenilor.
[9] Dar ce altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului?
[10] Cel ce a coborât este şi cel ce a urcat mai presus de toate cerurile, ca să umple totul.
[11] Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
[12] ca să îi pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos,
[13] până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om desăvârşit, la măsura staturii depline a lui Hristos.
[14] El a făcut aceasta ca noi să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin viclenia oamenilor, prin îndemânarea lor de a aduce rătăcirea,
[15] ci, dimpotrivă, spunând adevărul cu dragoste, să creştem în toate privinţele în El, cel care este capul, Hristos.
[16] Din El, întregul trup, bine alcătuit şi legat prin încheieturile prin care este susţinut, creşte şi se zideşte în dragoste, făcându-şi fiecare în parte lucrarea.
[17] Prin urmare, vă spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai trăiţi aşa cum trăiesc neamurile în deşertăciunea minţii lor.
[18] Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor.
[19] Ei au pierdut orice urmă de simţire şi săvârşesc cu lăcomie ceea ce este imoral şi pervers.
[20] Însă nu aşa l-aţi cunoscut voi pe Hristos,
[21] dacă, într-adevăr, l-aţi auzit şi aţi învăţat despre El, conform adevărului în Iisus.
[22] Voi aţi fost învăţaţi ca, în privinţa purtării voastre din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică din cauza poftelor amăgitoare.
[23] Aţi fost învăţaţi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
[24] şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului.
[25] De aceea, renunţând la minciună, fiecare să spună aproapelui său adevărul, fiindcă facem parte din acelaşi trup.
[26] Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră
[27] şi să nu-i daţi prilej diavolului.
[28] Hoţul să nu mai fure, ci, dimpotrivă, să se ostenească lucrând cu mâinile lui ceea ce este bine, ca să dea celui ce are nevoie.
[29] Nici un cuvânt rău să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, ziditoare, după cum e nevoie, care dau har celor ce ascultă.
[30] Nu îl întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
[31] Îndepărtaţi orice amărăciune, furie, mânie, răstire şi insultă, şi orice fel de răutate.
[32] Fiţi plini de bunătate şi blândeţe unul faţă de altul, iertându-vă unul pe altul, după cum şi Dumnezeu v-a iertat în Hristos.