[1] Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care, de altfel, staţi cu tărie,
[2] prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar.
[3] Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după cum au scris Scripturile,
[4] şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după cum au scris Scripturile;
[5] şi că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
[6] apoi s-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit.
[7] Apoi i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
[8] În urma tuturor, ca unui prunc născut la timp nepotrivit, mi s-a arătat şi mie.
[9] Fiindcă eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu.
[10] Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi harul lui care este în mine nu a fost degeaba, căci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.
[11] Deci, fie eu, fie ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
[12] Dacă Hristos este vestit că a înviat din morţi, cum de spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi?
[13] Dacă nu există înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat!
[14] Dacă Hristos nu a înviat, degeaba este şi propovăduirea noastră, degeaba este şi credinţa voastră.
[15] Mai mult, suntem dovediţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că l-a înviat pe Hristos, pe care Dumnezeu, dacă morţii nu învie, nu l-a înviat.
[16] Căci dacă morţii nu învie, nici Hristos nu a înviat.
[17] Iar dacă Hristos n-a înviat, deşartă este credinţa voastră şi sunteţi încă în păcatele voastre;
[18] iar cei care au adormit în Hristos, au pierit.
[19] Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
[20] Dar Hristos a înviat acum, fiind primul rod al învierii dintre cei adormiţi.
[21] Şi pentru că printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor.
[22] Căci precum în Adam toţi mor, la fel şi în Hristos toţi vor învia,
[23] însă fiecare la rândul lui: Hristos rodul cel dintâi, apoi cei ai lui Hristos, la venirea lui.
[24] Apoi va veni sfârşitul, când Domnul îi va da lui Dumnezeu Tatăl Împărăţia, când se va desfiinţa orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
[25] Fiindcă trebuie ca El să domnească până ce îi va pune pe toţi vrăjmaşii săi sub picioarele sale.
[26] Şi va fi nimicit şi ultimul vrăjmaş, moartea.
[27] Căci toate le-a supus sub picioarele lui. Iar când zice că toate i-au fost supuse, este limpede că toate, afară însă de Cel care i-a supus lui toate.
[28] Iar când toate îi vor fi supuse, atunci Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus lui totul, ca Dumnezeu să fie totul în toate.
[29] Deci ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicicum, atunci de ce se mai botează pentru ei?
[30] Iar noi, noi de ce mai înfruntăm primejdii în fiecare clipă?
[31] În fiecare zi stau în faţa morţii! Da, într-adevăr, fraţilor, jur pe cinstea pe care o primesc pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru.
[32] Dacă omeneşte vorbind, m-am luptat cu fiarele din Efes, ce folos aş avea dacă morţii nu ar învia? Să mâncăm şi să bem că mâine vom muri.
[33] Nu vă amăgiţi! Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
[34] Veniţi-vă în fire şi nu mai păcătuiţi, fiindcă unii dintre voi nu au cunoaştere de Dumnezeu – spre ruşinea voastră o spun!
[35] Dar poate cineva se întreabă: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?”
[36] Nesăbuitule! Ceea ce semeni nu prinde viaţă decât dacă moare mai întâi.
[37] Ceea ce semeni tu nu este trupul care va fi apoi, ci doar un grăunte, fie de grâu fie de altceva.
[38] Dar Dumnezeu îi dă acelui grăunte un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe câte un trup.
[39] Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul omului, altul al animalului, altul al păsării, altul al peştelui.
[40] Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti, alta a celor pământeşti.
[41] Una este slava soarelui, alta este slava lunii, alta a stelelor. Fiindcă fiecare stea se deosebeşte de cealaltă.
[42] Tot aşa este şi învierea morţilor: se seamănă în stricăciune, dar se învie în neputrezire.
[43] Se seamănă în necinste, dar învie în slavă; se seamănă în slăbiciune, dar învie în putere;
[44] se seamănă un trup firesc, dar învie un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc,
[45] precum stă scris: omul cel dintâi, Adam, a fost făcut cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă, cu Duh dătător de viaţă.
[46] Deci nu a fost întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc. Iar cel duhovnicesc vine pe urmă.
[47] Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
[48] Precum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
[49] Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa să purtăm acum şi chipul celui ceresc.
[50] Eu zic aceasta, fraţilor: trupul şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea.
[51] Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi preschimbaţi
[52] deodată, cât ai clipi din ochi, la trâmbiţa de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi preschimbaţi,
[53] pentru că trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire.
[54] Iar când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care stă scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
[55] Unde-ţi este, moarte, biruinţa? Unde-ţi este, moarte, ghimpele?
[56] Iar ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
[57] Să aducem mulţumire lui Dumnezeu, cel ce ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos.
[58] De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră nu este degeaba în Domnul.