[1] Fraţilor, în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti nu vreau să fiţi neştiutori.
[2] Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, alergaţi la idolii fără glas, ca şi cum vă mâna cineva de la spate.
[3] De aceea, vreau să ştiţi că nimeni, când vorbeşte în Duhul Domnului, nu zice: „Blestemat fie Iisus!” şi că nimeni nu poate să zică: „Iisus este Domn!” decât în Duhul Sfânt.
[4] Darurile sunt felurite, dar este acelaşi Duh.
[5] Şi slujirile sunt felurite, dar este acelaşi Domn.
[6] Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care le lucrează pe toate în toţi.
[7] Iar fiecăruia i se dat o lucrare a Duhului spre folosul tuturor.
[8] Unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt înţelept, altuia, prin acelaşi Duh, cuvântul cunoaşterii.
[9] Unuia credinţă, în acelaşi Duh, altuia darurile vindecărilor, în unul şi acelaşi Duh.
[10] Unuia puterea de a săvârşi minuni, altuia profeţia, altuia deosebirea duhurilor, altuia darul vorbirii în limbi felurite, altuia darul tălmăcirii limbilor.
[11] Pe toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, care împarte fiecăruia darurile sale după cum voieşte.
[12] Fiindcă la fel cum trupul este unul şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un singur trup, aşa şi Hristos.
[13] Pentru că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; la fel, toţi am băut dintr-un singur Duh.
[14] Fiindcă şi trupul nu este numai un singur mădular, ci mai multe.
[15] Dacă piciorul ar zice: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este el din trup?
[16] Iar dacă urechea ar zice: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, pentru această pricină nu este ea din trup?
[17] Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar mai fi auzul? Dacă tot trupul ar fi auz, unde ar mai fi mirosul?
[18] Dar Dumnezeu a pus mădularele în trup după cum a voit, pe fiecare dintre ele.
[19] Dacă toate ar fi acelaşi mădular, unde ar mai fi trupul?
[20] Acum însă sunt multe mădulare, dar un singur trup.
[21] Deci ochiul nu poate să zică mâinii: „Nu am nevoie de tine” sau, iarăşi, capul să zică picioarelor: „Nu am nevoie de voi!”
[22] Dar mădularele trupului – şi cu atât mai mult cele care par a fi mai slabe – sunt foarte folositoare.
[23] Iar mădularele care par a fi mai de necinste noi le îmbrăcăm cu mai multă cinste; şi mădularele noastre mai ruşinoase noi le împodobim mai mult.
[24] Căci mădularele noastre cele socotite mai nobile nu au nevoie de vreo cinstire. Iar Dumnezeu a alcătuit trupul în aşa fel, încât a dat mai multă cinste mădularului căruia îi lipseşte cinstea,
[25] ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească unele de altele.
[26] Iar dacă un mădular suferă, suferă toate mădularele. Şi dacă un mădular este slăvit, se bucură împreună toate mădularele.
[27] Voi sunteţi trupul lui Hristos şi, fiecare în parte, mădulare ale lui.
[28] Şi în Biserică Dumnezeu i-a pus pe unii mai întâi apostoli, în al doilea rând profeţi, în al treilea rând învăţători; apoi pe cei ce săvârşesc minuni, pe cei ce au darurile vindecărilor, pe cei care ajută, pe cei care cârmuiesc, pe cei ce vorbesc în limbi felurite.
[29] Aşadar, sunt oare toţi apostoli? Sunt oare toţi profeţi? Sunt oare toţi învăţători? Sunt oare toţi făcători de minuni?
[30] Au cumva toţi darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot tălmăci?
[31] Voi însă să râvniţi la darurile cele mai mari. Şi, iată, vă arăt o cale care le depăşeşte pe toate.