[1] Pentru că nu vreau ca voi, fraţilor, să nu luaţi în seamă că părinţii noşti au fost cu toţii sub nor şi au trecut toţi prin mare.
[2] Toţi, în timpul lui Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.
[3] Toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească
[4] şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească; căci au băut din stânca duhovnicească care venea în urmă, iar stânca era Hristos.
[5] Dar cei mai mulţi dintre ei nu i-au plăcut lui Dumnezeu, de vreme ce au căzut morţi în pustiu.
[6] Acestea, aşadar, au fost pilde pentru noi, ca să nu fim şi noi ca ei, poftind lucrurile rele, aşa cum au poftit ei.
[7] Să nu fiţi nici închinători la idoli ca unii dintre ei, precum stă scris: S-a aşezat poporul să mănânce şi să bea, apoi s-a sculat să joace.
[8] Să nu ne desfrânăm ca unii dintre aceia care s-au desfrânat şi au căzut morţi, într-o singură zi, douăzeci şi trei de mii de oameni.
[9] Să nu-l punem la încercare pe Hristos ca unii dintre aceia care l-au pus la încercare şi au murit muşcaţi de şerpi.
[10] Nici să nu cârtiţi, aşa cum au cârtit unii dintre ei şi au pierit loviţi de îngerul nimicitor.
[11] Iar toate acestea li s-au întâmplat lor ca pildă pentru noi şi au fost scrise ca sfat pentru noi, cei care am ajuns la sfârşitul veacurilor.
[12] Astfel, cel care crede că stă pe picioarele sale să ia aminte să nu cadă.
[13] Căci nu v-a ajuns nici o ispită, peste ce-i omenesc să înduri. Şi Dumnezeu este credincios şi nu vă va lăsa să fiţi încercaţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu îngăduirea ispitei, a făcut şi scăparea din ea, ca să o puteţi depăşi.
[14] De aceea, iubiţii mei fraţi, fugiţi de închinarea la idoli!
[15] Vă vorbesc ca unor oameni înţelepţi; judecaţi voi înşivă ceea ce zic:
[16] paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este el o împărtăşire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea o împărtăşire cu trupul lui Hristos?
[17] Devreme ce este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, pentru că toţi ne împărtăşim dintr-o singură pâine.
[18] Priviţi la poporul lui Israel, cel socotit după trup: cei ce mănâncă din jertfă nu se împărtăşesc cu jertfele altarului?
[19] Ce vreau să zic? Că cele jertfite idolilor sunt ceva sau că idolul este ceva?
[20] Nu! Ci că lucrurile jertfite sunt jertfite demonilor şi nu lui Dumnezeu; Şi eu nu vreau ca voi să ajungeţi să fiţi în împărtăşire cu demonii.
[21] Nu puteţi să beţi şi paharul Domnului şi paharul demonilor! Nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor!
[22] Vrem oare să stârnim mânia Domnului? Suntem oare mai tari decât El? Totul să fie spre slava lui Dumnezeu
[23] Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc; toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
[24] Nimeni să nu se îngrijească de sine, ci să ia aminte la cele ale celuilalt.
[25] Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei,
[26] pentru că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el.
[27] Dacă cineva dintre cei necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi tot ce vă pune pe masă, fără să întrebaţi nimic din pricina conştiinţei.
[28] Iar dacă cineva vă va spune: „Aceasta este carne jertfită”, să nu mâncaţi, din pricina celui care v-a atras atenţia şi pentru conştiinţă.
[29] Şi aici nu vorbesc despre conştiinţa ta, ci despre a celuilalt. Dar de ce libertatea mea este judecată de o altă conştiinţă?
[30] Dacă eu sunt părtaş al harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu mulţumesc?
[31] Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi ceva, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu.
[32] Nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru elini, nici pentru Biserica lui Dumnezeu,
[33] ci fiţi ca mine, care mă silesc să plac tuturor în toate, fără a căuta folosul meu, ci pe al celorlalţi, ca ei să fie mântuiţi.