[1] Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
[2] " Şi a rugat pe Domnul, zicând: ""O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în ţara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.
[3] "" Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!""
[4] "" Şi a zis Domnul: ""Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?""
[5] " Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsăritul ei, şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.
[6] Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
[7] Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
[8] " Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: ""Mai bine este să mor decât să trăiesc!""
[9] "" Şi a grăit Domnul către Iona: ""Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?"" Şi el a răspuns: ""Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!""
[10] "" Şi a zis Domnul: ""Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit!
[11] "" Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?""