[1] Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
[2] " ""Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în faţa Mea!""
[3] " Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului.
[4] Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
[5] Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase şi adormise.
[6] " Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: ""Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!""
[7] "" Şi au zis unul către altul: ""Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!"" Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
[8] "" Şi l-au întrebat pe el: ""Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?""
[9] "" Atunci el le-a răspuns: ""Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin - Cel care a făcut marea şi uscatul"".
[10] "" Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: ""Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta?"" Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
[11] "" Şi i-au zis lui: ""Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?"" Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
[12] "" Atunci el a răspuns: ""Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie"".
[13] " Şi marinarii vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
[14] " Atunci au strigat către Domnul şi au zis: ""O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!""
[15] " Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei.
[16] Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut Lui făgăduinţe.
[17] Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.