[1] La doi ani după aceea, a visat şi Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă râu;
[2] Şi iată că au ieşit din râu şapte vaci, frumoase la înfăţişare şi grase la trup, şi păşteau pe mal.
[3] Iar după ele au ieşit alte şapte vaci, urâte la chip şi slabe la trup, şi au stat pe malul râului lingă celelalte vaci;
[4] Şi vacile cele urâte şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la chip şi grase la trup; şi s-a trezit Faraon.
[5] Apoi iar a adormit şi a mai visat un vis: iată se ridicau dintr-o tulpină de grâu şapte spice frumoase şi pline;
[6] Şi după ele au ieşit alte şapte spice subţiri, seci şi pălite de vântul de răsărit;
[7] Şi cele şapte spice seci şi pălite au mâncat pe cele şapte spice grase şi pline. Şi s-a trezit Faraon şi a înţeles că era vis.
[8] Iar dimineaţa s-a tulburat duhul lui Faraon şi a trimis să cheme pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui; şi le-a povestit Faraon visul său, dar nu s-a găsit cine să-l tâlcuiască lui Faraon.
[9] " Atunci a început mai-marele paharnic să grăiască lui Faraon şi a zis: ""Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele:
[10] " S-a mâniat odată Faraon pe dregătorii săi şi ne-a pus, pe mine şi pe mai-marele pitar, sub pază în casa căpeteniei gărzii.
[11] Atunci amândoi, şi eu şi el, am visat într-o noapte câte un vis, dar fiecare am visat vis deosebit şi cu însemnare deosebită.
[12] Acolo cu noi era şi un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii, şi spunându-i noi visele noastre, ni le-a tâlcuit, fiecăruia cu înţelesul lui.
[13] " Şi cum ne-a tâlcuit el, aşa s-a şi întâmplat: eu să fiu pus iar în dregătoria mea, iar acela să fie spânzurat"".
[14] " Atunci a trimis Faraon să cheme pe Iosif. Şi scoţându-l îndată din temniţă, l-au tuns, i-au primenit hainele şi a venit la Faraon.
[15] " Iar Faraon a zis către Iosif: ""Am visat un vis şi n-are cine mi-l tâlcui. Am auzit însă zicându-se despre tine că, de auzi un vis, îl tâlcuieşti"".
[16] "" Iosif însă răspunzând, a zis către Faraon: ""Nu eu, ci Dumnezeu va da răspuns pentru liniştirea lui Faraon"".
[17] "" A grăit apoi Faraon lui Iosif şi a zis: ""Am visat că parcă stăteam pe malul râului
[18] " Şi iată au ieşit din râu şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip şi păşteau pe mal.
[19] Şi după ele au ieşit alte şapte vaci rele şi urâte la chip şi slabe la trup, cum eu n-am văzut asemenea în toată ţara Egiptului;
[20] Şi vacile urâte şi slabe au mâncat pe cele şapte vaci grase şi frumoase.
[21] Şi au intrat cele grase în pântecele lor şi nu se cunoştea că au intrat ele în pântecele acestora, căci acestea erau tot urâte la chip, ca şi mai înainte. Apoi, deşteptându-mă, am adormit iar.
[22] Şi am visat iar un vis că dintr-o tulpină au ieşit şapte spice pline şi frumoase.
[23] Şi după ele au ieşit alte şapte spice slabe, seci şi pălite de vântul de răsărit;
[24] " Şi cele şapte spice seci şi pălite au mâncat pe cele şapte spice frumoase şi pline. Am povestit acestea magilor, dar nimeni nu mi le-a tâlcuit"".
[25] "" Atunci a zis Iosif către Faraon: ""Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu a vestit lui Faraon cele ce voieşte să facă.
[26] " Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani; visul lui Faraon este unul.
[27] Cele şapte vaci urâte şi slabe, care au ieşit după ele, înseamnă şapte ani; de asemenea şi cele şapte spice, seci şi pălite de vântul de răsărit, înseamnă şapte ani. Vor fi şapte ani de foamete.
[28] Iată pentru ce am spus eu lui Faraon că Dumnezeu a arătat lui cele ce voieşte să facă.
[29] Iată, vin şapte ani de belşug mare în tot pământul Egiptului.
[30] După ei vor veni şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul acela în pământul Egiptului şi foametea va secătui toată ţara.
[31] Şi belşugul de altădată nu se va mai simţi în ţară, după foametea care va urma, că va fi foarte grea.
[32] Iar că visul s-a arătat de două ori lui Faraon, aceasta înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu şi că El se grăbeşte să-l plinească.
[33] Şi acum să aleagă Faraon un bărbat priceput şi înţelept şi să-l pună peste pământul Egiptului.
[34] Să poruncească dar Faraon să se pună supraveghetori peste ţară, ca să adune în cei şapte ani de belşug a cincea parte din toate roadele pământului Egiptului.
[35] Să strângă aceia toată pâinea de prisos în aceşti ani buni ce vin şi s-o adune în cetăţile pâinii, sub mâna lui Faraon, şi să o păstreze spre hrană;
[36] " Hrana aceasta va fi de rezervă în ţară pentru cei şapte ani de foamete, care vor urma în ţara Egiptului, ca să nu piară ţara de foame"".
[37] " Aceasta a plăcut lui Faraon şi tuturor dregătorilor lui.
[38] " Şi a zis Faraon către toţi dregătorii săi: ""Am mai putea găsi, oare, un om, ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?""
[39] "" Apoi a zis Faraon către Iosif: ""De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu se află om mai înţelept şi mai priceput decât tine.
[40] "" Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot poporul meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!""
[41] "" Apoi Faraon a zis lui Iosif: ""Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului!""
[42] " Şi şi-a scos Faraon inelul din degetul său şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat cu haină de vison şi i-a pus lanţ de aur împrejurul gâtului lui.
[43] " Apoi a poruncit să fie purtat în a doua trăsură a sa şi să strige înaintea lui: ""Cădeţi în genunchi!"" Şi aşa a fost Iosif pus peste tot pământul Egiptului.
[44] "" Şi a zis iarăşi Faraon către Iosif: ""Eu sunt Faraon! Dar fără ştirea ta, nimeni nu are să-şi mişte nici mâna sa, nici piciorul său, în tot pământul Egiptului!""
[45] " Şi a pus Faraon lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis.
[46] Iosif era de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată ţara Egiptului.
[47] Şi a rodit pământul în cei şapte ani de belşug câte un pumn dintr-un grăunte.
[48] Şi a adunat Iosif în cei şapte ani, care au fost cu belşug în ţara Egiptului, toată pâinea de prisos şi a pus pâinea prin cetăţi; în fiecare cetate a strâns pâinea din ţinuturile dimprejurul ei.
[49] Astfel a strâns Iosif grâu mult foarte, ca nisipul mării, încât nici seamă nu se mai ţinea, căci nu se mai putea socoti.
[50] Dar înainte de a sosi anii de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis.
[51] " Celui întâi-născut, Iosif i-a pus numele Manase, pentru că şi-a zis: ""M-a învrednicit Dumnezeu să uit toate necazurile mele şi toate ale casei tatălui meu"";
[52] "" Iar celuilalt i-a pus numele Efraim, pentru că şi-a zis: ""Dumnezeu m-a făcut roditor în pământul suferinţei mele"".
[53] " Iar după ce au trecut cei şapte ani de belşug, care au fost în ţara Egiptului,
[54] Au venit cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Atunci s-a făcut foamete în tot pământul, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
[55] " Când însă a început să sufere de foame şi toată ţara Egiptului, atunci poporul a început a cere pâine la Faraon, iar Faraon a zis către toţi Egiptenii: ""Duceţi-vă la Iosif şi faceţi cum vă va zice el!""
[56] " Aşadar, fiind foamete pe toată faţa pământului, a deschis Iosif toate jitniţele şi a început a vinde pâine tuturor Egiptenilor.
[57] Şi veneau din toate ţările în Egipt, să cumpere pâine de la Iosif, căci foametea se întinsese peste tot pământul.