[1] O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
[2] Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei?
[3] Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
[4] Aţi pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat.
[5] Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinţei?
[6] Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.
[7] Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.
[8] " Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a binevestit lui Avraam: ""Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile"".
[9] " Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
[10] " Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: ""Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă"".
[11] "" Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece ""dreptul din credinţă va fi viu"".
[12] " Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
[13] " Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: ""Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn"".
[14] " Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.
[15] Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
[16] " Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: ""şi urmaşilor"", - ca de mai mulţi, - ci ca de unul singur: ""şi Urmaşului tău"", Care este Hristos.
[17] " Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa.
[18] Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
[19] Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
[20] Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
[21] Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
[22] Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.
[23] Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere.
[24] Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
[25] Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
[26] Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
[27] Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
[28] Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
[29] Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.