[1] De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia:
[2] Frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi lui.
[3] Cel ce va ucide dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide om să fie omorât.
[4] " Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru"".
[5] " Şi după ce Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise, au scos pe hulitor afară din tabără şi l-au ucis cu pietre.
[6] Grăit-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai şi a zis:
[7] " ""Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: După ce veri intra în pământul pe care îl voi da vouă, să se odihnească pământul; să fie o odihnă în cinstea Domnului.
[8] " şase ani să semeni ogorul tău, şase ani să lucrezi via ta şi să aduni roadele lor;
[9] Iar anul al şaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna Domnului; ogorul tău să nu-l semeni şi via ta să n-o tai în anul acela.
[10] Ceea ce va creşte de la sine pe ogorul tău să nu seceri şi strugurii de pe viţele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ.
[11] Şi aceste roade vor fi în timpul odihnei pământului hrană pentru tine, pentru robul tău şi pentru roaba ta, pentru simbriaşul tău şi pentru străinul tău care s-a aşezat la tine;
[12] Pentru dobitocul tău şi pentru fiarele cele de pe pământul tău, să fie de hrană toate roadele lui.
[13] Să numeri apoi şapte ani de odihnă, adică de şapte ori câte şapte ani, ca să ai în cei de şapte ori câte şapte ani, patruzeci şi nouă de ani.
[14] Şi să trâmbiţezi cu trâmbiţa în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii; în ziua curăţirii să trâmbiţezi cu trâmbiţa în toată ţara voastră.
[15] Să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui. Să vă fie acesta an de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moşia sa; fiecare să se întoarcă la ogorul său.
[16] Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănaţi, nici să seceraţi ceea ce va creşte de la sine pe pământ, şi să nu culegeţi poama de pe viţele netăiate,
[17] Că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe ogor să le mâncaţi.
[18] În anul jubileu să se întoarcă fiecare la moşia sa.
[19] De vei vinde ceva aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de la aproapele tău, să nu înşele nimeni pe aproapele său.
[20] După numărul anilor trecuţi de la cel din urmă jubileu să cumperi de la aproapele tău, şi după numărul anilor de cules să-ţi vândă el.
[21] Dacă au rămas ani mai mulţi până la jubileu, sporeşte preţul, iar dacă au rămas puţini ani, micşorează preţul, căci un anumit număr de secerişuri îţi vinde el.
[22] Să nu înşele nimeni pe aproapele său; teme-te de Domnul Dumnezeul tău; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
[23] Faceţi poruncile Mele şi toate hotărârile Mele; faceţi şi păziţi toate acestea şi veţi locui liniştiţi pe pământ.
[24] Pământul îşi va da rodul său, veţi mânca până la saţ şi veţi trăi liniştiţi pe el.
[25] Iar de veţi zice: Dar ce să mâncăm în anul al şaptelea, când nici nu vom semăna, nici nu vom aduna roadele noastre?
[26] Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al şaselea şi va aduce roadele sale pentru trei ani.
[27] Şi veţi semăna în anul al optulea, dar de mâncat veţi mânca roadele cele vechi până la al nouălea an: până se vor coace roadele anului al optulea veţi mânca din cele vechi din anii trecuţi.
[28] Pământul să nu-l vindeţi de veci, că pământul este al Meu; iar voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea.
[29] În toate părţile stăpânirii voastre să îngăduiţi răscumpărarea pământului.