[1] Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
[2] Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
[3] Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor;
[4] Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
[5] Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
[6] Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
[7] Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
[8] Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
[9] Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.
[10] Încercând ce este bineplăcut Domnului.
[11] Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.
[12] Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.
[13] Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
[14] " Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: ""Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos"".
[15] " Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
[16] Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
[17] Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
[18] Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.
[19] Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre,
[20] Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
[21] Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
[22] Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
[23] Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
[24] Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
[25] Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
[26] Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
[27] Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
[28] Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
[29] Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
[30] Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
[31] De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
[32] Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
[33] Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.