[1] De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
[2] Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
[3] Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
[4] Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
[5] Este un Domn, o credinţă, un botez,
[6] Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
[7] Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
[8] " Pentru aceea zice: ""Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor"".
[9] "" Iar aceea că ""S-a suit"" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
[10] " Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
[11] Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
[12] Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
[13] Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
[14] Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
[15] Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
[16] Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.
[17] Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
[18] Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
[19] Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei.
[20] Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
[21] Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus;
[22] Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
[23] Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
[24] Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.
[25] Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.
[26] Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.
[27] Nici nu daţi loc diavolului.
[28] Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
[29] Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
[30] Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
[31] Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
[32] Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.