[1] Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
[2] Cînd a ieşit Isus din corabie, L -a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.
[3] Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să -l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
[4] Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli.
[5] Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.
[6] Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s'a închinat,
[7] şi a strigat cu glas tare:,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!``
[8] Căci Isus îi zicea:,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!``
[9] ,,Care-ţi este numele?`` l -a întrebat Isus.,,Numele meu este,Legiune,` a răspuns el,,,pentrucă sîntem mulţi.``
[10] Şi Îl ruga stăruitor să nu -i trimeată afară din ţinutul acela.
[11] Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.
[12] Şi dracii L-au rugat, şi au zis:,,Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.``
[13] Isus le -a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s'a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s'au înecat în mare.
[14] Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s'a întîmplat.
[15] Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s'au spăimîntat.
[16] Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
[17] Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
[18] Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să -l lase să rămînă cu El.
[19] Isus nu i -a dat voie, ci i -a zis:,,Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi -a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.``
[20] El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce -i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
[21] După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s'a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.
[22] Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L -a văzut, fruntaşul s'a aruncat la picioarele Lui,
[23] şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare:,,Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.``
[24] Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi -L îmbulzea.
[25] Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
[26] Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
[27] A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s'a atins de haina Lui.
[28] Căci îşi zicea ea:,,Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.``
[29] Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s'a tămăduit de boală.
[30] Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis:,,Cine s'a atins de hainele Mele?``
[31] Ucenicii I-au zis:,,Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici:,,Cine s'a atins de Mine?``
[32] El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
[33] Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul.
[34] Dar Isus i -a zis:,,Fiică, credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.``
[35] Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari -i spun:,,Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?``
[36] Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii:,,Nu te teme, crede numai!``
[37] Şi n'a îngăduit nimănui să -L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
[38] Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.
[39] A intrat înlăuntru, şi le -a zis:,,Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n'a murit, ci doarme.``
[40] Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i -a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce -L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
[41] A apucat -o de mînă, şi i -a zis:,,Talita cumi``, care, tîlmăcit, însemnează:,,Fetiţo, scoală-te, îţi zic!``
[42] Îndată fetiţa s'a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
[43] Isus le -a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.