[1] Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde.,,Un om a sădit o vie. A împrejmuit -o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat -o unor vieri şi a plecat din ţară.
[2] La vremea roadelor, a trimes la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei.
[3] Vierii au pus mîna pe el, l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
[4] A trimes iarăş la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.
[5] A mai trimes un altul, pe care l-au omorît; apoi a trimes mulţi alţii, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorît.
[6] Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l -a trimes şi pe el la ei.,Vor primi cu cinste pe fiul meu!` zicea el.
[7] Dar vierii aceia au zis între ei:,Iată moştenitorul; veniţi să -l omorîm, şi moştenirea va fi a noastră.`
[8] Şi au pus mîna pe el, l-au omorît, şi i-au aruncat trupul afară din vie.
[9] Acum, ce va face stăpînul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.
[10] Oare n'aţi citit locul acesta din Scriptură:,Piatra pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului;
[11] Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?``
[12] Ei căutau să -L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.
[13] Apoi au trimes la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să -L prindă cu vorba.
[14] Aceştia au venit, şi I-au zis:,,Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?
[15] Să plătim sau să nu plătim?`` Isus le -a cunoscut făţărnicia, şi le -a răspuns:,,Pentruce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.) ca să -l văd.``
[16] I-au adus un ban; şi Isus i -a întrebat:,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``,,Ale Cezarului``, I-au răspuns ei.
[17] Atunci Isus le -a zis:,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.`` Şi se mirau foarte mult de El.
[18] Saducheii, cari zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:
[19] ,,Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise:,Dacă moare fratele cuiva, şi -i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`
[20] Erau dar şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit fără să lase urmaş.
[21] Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.
[22] Şi nici unul din cei şapte n'a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
[23] La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut -o de nevastă.``
[24] Drept răspuns, Isus le -a zis:,,Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
[25] Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
[26] În ce priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre,Rug`, ce i -a spus Dumnezeu, cînd a zis:,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?`
[27] Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!``
[28] Unul din cărturari, care -i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L -a întrebat:,,Care este cea dintîi dintre toate poruncile?``
[29] Isus i -a răspuns:,,Cea dintîi este aceasta:,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;`
[30] şi:,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintîi.
[31] Iar a doua este următoarea:,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` Nu este altă poruncă mai mare decît acestea.``
[32] Cărturarul I -a zis:,,Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,
[33] şi că a -L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decît toate arderile de tot şi decît,,toate jertfele.``
[34] Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i -a zis:,,Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.`` Şi nimeni nu îndrăznea să -I mai pună întrebări.
[35] Pe cînd învăţa pe norod în Templu, Isus a zis:,,Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
[36] Însuş David, fiind însuflat de Duhul Sfînt, a zis:,,Domnul a zis Domnului meu:,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
[37] Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?`` Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.
[38] În învăţătura, pe care le -o dădea, Isus le zicea:,,Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.
[39] Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
[40] casele văduvelor le mănîncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei.``
[41] Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, cari erau bogaţi, aruncau mult.
[42] A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan.
[43] Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis:,,Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toţi cei ce au aruncat în vistierie;
[44] căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce -i mai rămăsese ca să trăiască.``