[1] ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
[2] Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
[3] Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.
[4] Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
[5] Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.
[6] Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.
[7] Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.
[8] Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.
[9] Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
[10] Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
[11] Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
[12] Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste
[13] Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.
[14] Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.
[15] S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
[16] A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
[17] Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,
[18] este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
[19] Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
[20] Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
[21] Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!
[22] Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult