[1] Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.
[2] El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.
[3] Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.
[4] Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.
[5] A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.
[6] Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
[7] M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.
[8] Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
[9] Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.
[10] Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.
[11] Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.
[12] Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.
[13] În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.
[14] Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.
[15] M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.
[16] Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.
[17] Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
[18] Şi am zis:,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``
[19] ,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``
[20] Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.
[21] Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
[22] Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,
[23] ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!
[24] ,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
[25] Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.
[26] Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
[27] Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.
[28] Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;
[29] să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;
[30] să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.
[31] Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
[32] Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:
[33] căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
[34] Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
[35] cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,
[36] cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
[37] Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?
[38] Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?
[39] De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!
[40] Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
[41] Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:
[42] ,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``
[43] În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
[44] Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
[45] Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
[46] Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
[47] De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
[48] Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
[49] Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,
[50] pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.
[51] Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.
[52] Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.
[53] Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
[54] Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam:,,Sînt perdut!``
[55] Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
[56] Tu mi-ai auzit glasul:,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``
[57] În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis:,,Nu te teme!``
[58] Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
[59] Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
[60] Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
[61] Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
[62] cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
[63] Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.
[64] Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!
[65] Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
[66] Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``