[1] O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei:,,Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l -a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să -i facă robi.``
[2] Elisei i -a zis:,,Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?`` Ea a răspuns:,,Roaba ta n'are acasă decît un vas cu untdelemn.
[3] Şi el a zis:,,Du-te de cere vase de afară dela toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine.
[4] Cînd te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.``
[5] Atunci ea a plecat dela el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele.
[6] Cînd s'au umplut vasele, ea a zis fiului său:,,Mai dă-mi un vas.`` Dar el i -a răspuns:,,Nu mai este niciun vas.`` Şi n'a mai curs untdelemn.
[7] Ea s'a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis:,,Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu şi fiii tăi.``
[8] Intr'o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Şi ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.
[9] Ea a zis bărbatului ei:,,Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu.
[10] Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi.
[11] Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s'a dus în odaia de sus şi s'a culcat acolo.
[12] El a zis slujitorului său Ghehazi:,,Cheamă pe Sunamita aceasta!`` Ghehazi a chemat -o, şi ea a venit înaintea lui.
[13] Şi Elisei a zis lui Ghehazi:,,Spune -i:,Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?`` Ea a răspuns:,,Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.``
[14] Şi el a zis:,,Ce să fac pentru ea?`` Ghehazi a răspuns:,,Ea n'are fiu, şi bărbatul ei este bătrîn.``
[15] Şi el a zis:,,Cheamă -o!`` Ghehazi a chemat -o, şi ea a venit la uşă.
[16] Elisei i -a zis:,,La anul pe vremea aceasta, vei ţinea în braţe un fiu.`` Şi ea a zis:,,Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!
[17] Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
[18] Copilul s'a făcut mare. Şi într'o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,
[19] a zis tatălui său:,,Capul meu! Capul meu!`` Tatăl a zis slujitorului său:,,Du -l la mamă-sa!``
[20] Slujitorul l -a luat şi l -a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, şi apoi a murit.
[21] Ea s'a suit, l -a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit.
[22] A chemat pe bărbatul ei, şi a zis:,,Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.``
[23] Şi el a zis:,,Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.`` Ea a răspuns:,,Fii pe pace!``
[24] Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său:,,Mînă, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decît cînd ţi-oi spune.``
[25] Ea a plecat deci şi s'a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut -o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi:,,Iată pe Sunamita aceea!
[26] Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune -i:,Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sînt bine?` Ea a răspuns:,,Bine.``
[27] Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i -a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s'a apropiat s'o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis:,,Lasă -o, căci este tare amărîtă, şi Domnul mi -a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l -a făcut cunoscut.``
[28] Atunci ea a zis:,,Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N'am zis eu:,,Nu mă amăgi?``
[29] Şi Elisei a zis lui Ghehazi:,,Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mînă, şi pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu -l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu -i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.``
[30] Mama copilului a zis:,,Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.`` Şi el s'a sculat şi a mers după ea.
[31] Ghehazi le -o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n'a dat nici glas, nici semn de simţire. S'a întors înaintea lui Elisei, i -a spus lucrul acesta, şi a zis:,,Copilul nu s'a trezit``.
[32] Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
[33] Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amîndoi, şi s'a rugat Domnului.
[34] S'a suit, şi s'a culcat pe copil; şi -a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, şi s'a întins peste el. Şi trupul copilului s'a încălzit.
[35] Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s'a suit iarăş şi s'a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii.
[36] Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis:,,Cheamă pe Sunamita.`` Ghehazi a chemat -o, şi ea a venit la Elisei, care a zis:,,Ia-ţi fiul!``
[37] Ea s'a dus şi s'a aruncat la picioarele lui, şi s'a închinat pînă la pamînt. Şi şi -a luat fiul, şi a ieşit afară.
[38] Elisei s'a întors la Ghilgal, şi în ţară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său:,,Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!``
[39] Unul din ei a ieşit pe cîmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubeţe sălbatice, pînă şi -a umplut haina. Cînd s'a întors, le -a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
[40] Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat:,,Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!`` Şi n'au putut să mănînce.
[41] Elisei a zis:,,Luaţi făină.`` A aruncat făină în oală, şi a zis:,,Dă oamenilor acestora să mănînce.`` Şi nu mai era nimic vătămător în oală.
[42] A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pîni de orz, şi spice noi în sac. Elisei a zis:,,Dă oamenilor acestora să mănînce.``
[43] Slujitorul său a răspuns:,,Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?`` Dar Elisei a zis:,,Dă oamenilor să mănînce; căci aşa vorbeşte Domnul:,Vor mînca, şi va mai rămînea.``
[44] Atunci le -a pus pînile înainte; şi au mîncat şi le -a mai şi rămas, după cuvîntul Domnului.