[1] Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas,
[2] şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut.
[3] V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
[4] că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
[5] şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
[6] După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.
[7] În urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
[8] După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie.
[9] Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
[10] Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
[11] Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
[12] Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
[13] Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat.
[14] Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
[15] Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
[16] Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat.
[17] Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,
[18] şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.
[19] Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
[20] Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.
[21] Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
[22] Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
[23] dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.
[24] În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.
[25] Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.
[26] Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
[27] Dumnezeu, în adevăr,,,a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul.
[28] Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.
[29] Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
[30] Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?
[31] În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
[32] Dacă, vorbind în felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci,,să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri``.
[33] Nu vă înşelaţi:,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune``.
[34] Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
[35] Dar va zice cineva:,,Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?``
[36] Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
[37] Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.
[38] Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
[39] Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
[40] Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.
[41] Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
[42] Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;
[43] este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.
[44] Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
[45] De aceea este scris:,,Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.`` Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
[46] Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
[47] Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
[48] Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.
[49] Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
[50] Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
[51] Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
[52] într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
[53] Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
[54] Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris:,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
[55] Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?``
[56] Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
[57] Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
[58] De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.