[1] Bătrânul către preaiubitul Gaius, cel pe care îl iubesc în adevăr.
[2] Preaiubitule, mă rog ca toate să-ţi meargă bine şi să fii sănătos, aşa cum îi merge bine sufletului tău.
[3] Căci m-am bucurat mult atunci când au venit fraţii şi au dat mărturie despre adevărul din tine şi că umbli în adevăr.
[4] Eu nu am bucurie mai mare decât să aud că fiii mei umblă în adevăr.
[5] Preaiubitule, tu te îngrijeşti cu credinţă de fraţi, chiar şi de cei străini, care
[6] au dat mărturie înaintea Bisericii despre iubirea ta. Bine o să faci dacă îi ajuţi în călătoria lor într-un mod vrednic de Dumnezeu,
[7] căci au plecat pentru numele lui, fără să primească nimic de la neamuri.
[8] Iar noi suntem datori să primim astfel de oameni, ca împreună cu ei să lucrăm pentru adevăr.
[9] Am scris ceva bisericii, dar Diotref, căruia îi place să fie cel dintâi dintre ei, nu ne primeşte.
[10] De aceea, când voi veni, îi voi aminti de faptele lui, că răspândeşte împotriva noastră cuvinte rele; şi, fiind nemulţumit cu acestea, nici el nu-i primeşte pe fraţi nici celor ce vor să-i primească nu le îngăduie, şi îi dă afară din biserică.
[11] Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cel care face binele este de la Dumnezeu. Cel care face răul nu l-a văzut pe Dumnezeu.
[12] Cât despre Dimitrie, pentru el au dat mărturie toţi fraţii şi chiar şi adevărul; şi dăm mărturie şi noi, şi tu ştii că mărturia noastră este adevărată.
[13] Aveam multe să-ţi spun, dar nu vreau să-ţi scriu cu cerneală şi condei.
[14] Sper să te văd curând şi să vorbim faţă în faţă.
[15] Pace ţie. Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişează-i pe fiecare în parte.