[1] Bătrânul către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care eu îi iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei care cunosc adevărul –
[2] datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veci.
[3] Cu noi să fie harul, mila, pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi iubire.
[4] M-am bucurat foarte mult să-i găsesc pe unii din copiii tăi umblând adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.
[5] Şi acum îţi cer, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci aceea pe care o avem de la început – să ne iubim unii pe alţii!
[6] Iar iubirea este aceasta: să trăim potrivit poruncilor lui. Aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit de la început, să trăiţi în iubire.
[7] Pentru că au ieşit mulţi înşelători, care nu-l mărturisesc pe Iisus Hristos venit în trup. Acesta este înşelătorul şi antihristul.
[8] Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi dobândit, ci să puteţi primi o răsplată deplină.
[9] Oricine nu rămâne în învăţătura lui Hristos şi se îndepărtează de ea, nu-l are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura lui Hristos, acela îi are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
[10] Dacă vine cineva la voi şi nu aduce această învăţătură, să nu-l primiţi în casă şi să nu îi uraţi „bun venit”,
[11] fiindcă cel care îi spune aşa devine părtaş la faptele lui rele.
[12] Aş avea multe să vă spun, dar nu am vrut să vi le scriu cu cerneală pe hârtie; sper să vin la voi şi să vă vorbesc faţă în faţă
[13] Te îmbrăţişează copiii surorii tale alese.