[1] Fraţilor, vă facem cunoscut harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile din Macedonia.
[2] Căci în mijlocul marii suferinţe cu care au fost încercaţi, belşugul bucuriei şi sărăcia lor grea au prisosit prin bogăţia dărniciei lor.
[3] Eu dau mărturie că au dat de bunăvoie după puterile lor, ba chiar peste puterile lor
[4] şi ne-au cerut cu multe rugăminţi harul de a lua parte la ajutorarea sfinţilor.
[5] Şi nu aşa cum speram noi, ci mai întâi s-au dăruit pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu,
[6] aşa încât l-am rugat pe Tit să ducă la capăt şi printre voi această strângere de ajutoare pe care o începuse.
[7] Dar, aşa cum prisosiţi în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi zel şi în dragostea pe care aţi primit-o de la noi, să prisosiţi şi în această binefacere.
[8] Nu spun aceasta ca pe o poruncă, ci, prin exemplul râvnei altora, vreau să pun la încercare adevărul iubirii voastre.
[9] Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos care, deşi era bogat, s-a făcut sărac, astfel încât prin sărăcia lui voi să deveniţi bogaţi.
[10] În această privinţă vă dau un sfat: această binefacere vă este folositoare vouă care, încă de anul trecut, aţi dorit să faceţi ceva şi aţi şi făcut.
[11] Acum, din ceea ce aveţi, duceţi la bun sfârşit această lucrare, pentru ca împlinirea ei să fie pe măsura voinţei voastre pline de râvnă.
[12] Fiindcă dacă există bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are.
[13] Nu trebuie să li se aducă uşurare altora prin strâmtorarea voastră, ci să fie un echilibru:
[14] belşugul vostru de acum să umple sărăcia lor, ca şi belşugul lor să fie pentru sărăcia voastră, să fie un echilibru,
[15] după cum este scris: Celui care a strâns mult nu i-a prisosit, iar cel care a strâns puţin nu a dus lipsă.
[16] Să-i mulţumim lui Dumnezeu, cel care a pus acelaşi zel pentru voi în inima lui Tit,
[17] căci el nu numai că a primit îndemnul nostru, dar, fiind şi mai plin de râvnă, a plecat la voi de bunăvoie.
[18] Împreună cu el l-am trimis şi pe fratele care este lăudat în toate bisericile datorită evangheliei,
[19] ba, mai mult, a fost şi ales de către biserici ca însoţitorul nostru de călătorie în această lucrare de binefacere înfăptuită de noi pentru însăşi slava Domnului şi pentru a vă arăta înflăcărarea noastră.
[20] Prin aceasta ne ferim ca cineva să ne vorbească de rău pentru strângerea de daruri pe care am făcut-o,
[21] deoarece căutăm să facem ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
[22] L-am trimis cu ei şi pe fratele pe care l-am pus la încercare în multe împrejurări, de multe ori, şi a fost plin de zel. Acum însă este şi mai plin de râvnă, prin marea lui încredere pe care o are în voi.
[23] Astfel, fie pentru Tit, însoţitorul şi colaboratorul meu pe lângă voi, fie pentru fraţii noştri, apostolii Bisericii şi slava lui Hristos,
[24] arătaţi înaintea bisericilor dovada iubirii voastre şi motivul pentru care suntem mândri de voi.