[1] Şi sculându-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde se aşezase Saul cu tabăra şi a văzut David locul unde dormea Saul şi Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul însă dormea în cort, iar oştenii erau aşezaţi împrejurul lui.
[2] " Apoi întorcându-se, David a grăit cu Ahimelec Heteul şi cu Abişai, fiul lui Ţeruia, fratele lui Ioab, şi a zis: ""Cine merge cu mine la Saul în tabără?"" Răspuns-a Abişai: ""Eu merg cu tine"".
[3] " Şi au venit David şi Abişai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul era culcat şi dormea în cort; suliţa lui era înfiptă în pământ la căpătâiul lui; iar Abner şi oştenii dormeau împrejurul lui.
[4] " Atunci Abişai a zis lui David: ""Acum Dumnezeu a dat pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; îngăduie-mi deci să-l pironesc de pământ cu suliţa dintr-o singură lovitură"".
[5] "" David însă a zis către Abişai: ""Să nu-l ucizi, căci cine-şi va ridica mâna asupra unsului Domnului şi va rămâne nepedepsit?""
[6] "" Apoi David a zis: ""Viu este Domnul! El dar să-l lovească; sau va veni ziua lui şi va muri, sau va merge la război şi va pieri; iar mie să nu-mi îngăduie Domnul să-mi ridic mâna asupra unsului Domnului!
[7] "" Dar ia suliţa lui, care este la căpătâiul lui, şi vasul cu apă şi să mergem într-ale noastre"".
[8] " Şi a luat David suliţa şi vasul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi s-au dus ei într-ale lor şi nimeni nu i-a văzut, nici nu i-a simţit; căci nimeni nu s-a deşteptat, că Domnul trimisese peste ei somn adânc şi dormeau toţi.
[9] Iar după ce David a trecut dincolo, a stat pe vârful muntelui, fiind acum depărtare mare între ei.
[10] " A strigat David către oşteni şi către Abner, fiul lui Ner şi a zis: ""Ei! Abner!"" Iar Abner a zis: ""Cine eşti şi de ce strigi să-l tulburi pe rege?""
[11] "" A răspuns David lui Abner: ""Au nu eşti tu bărbat şi cine este asemenea ţie în Israel? De ce dar nu păzeşti pe regele, stăpânul tău? Căci a venit cineva din popor ca să ucidă pe regele, stăpânul tău.
[12] "" Nu faci bine ce faci! Viu este Domnul, voi sunteţi vrednici de moarte, pentru că nu păziţi pe domnul vostru, unsul Domnului. Priveşte, unde este suliţa regelui şi vasul cu apă care era la capul lui!""
[13] "" Saul însă a cunoscut glasul lui David şi a zis: ""Al tău este glasul acesta, fiul meu?"" Iar David a răspuns: ""Al meu, domnul meu, rege!""
[14] "" Apoi a adăugat: ""Pentru ce urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut eu? Sau ce rău este în mâna mea?
[15] " Să asculte dar regele, stăpânul meu, cuvintele robului său: Dacă Domnul te-a îndemnat împotriva mea, să fie aceasta din partea ta jertfă cu bună mireasmă; iar dacă fiii oamenilor te-au pus la cale, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, căci ei m-au izgonit acum, ca să nu mai fac parte din moştenirea Domnului, zicând: Mergi de slujeşte la dumnezei străini.
[16] " Să nu se verse însă sângele meu pe pământ înaintea Domnului; căci regele lui Israel a ieşit să caute un purice, cum se caută prepeliţele pe dealuri"".
[17] "" Iar Saul a zis: ""Am greşit! Întoarce-te, fiul meu David, că nu-ţi voi mai face rău, pentru că sufletul meu a fost acum scump în ochii tăi; nebuneşte m-am purtat şi am greşit foarte mult"".
[18] "" David însă a răspuns şi a zis: ""Iată suliţa regelui; să vină unul din oameni şi să o ia,