[1] Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt,
[2] Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.
[3] Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup,
[4] Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele,
[5] Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!
[6] Dar nu aşa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi;
[7] " Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci ""întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi"",
[8] " Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.
[9] " Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: ""(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu"".
[10] " Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru;
[11] Şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
[12] " I s-a zis ei că ""cel mai mare va sluji celui mai mic"",
[13] "" Precum este scris: ""Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât"".
[14] " Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
[15] " Căci grăieşte către Moise: ""Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur"".
[16] " Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte.
[17] " Căci Scriptura zice lui Faraon: ""Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul"".
[18] " Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte.
[19] Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?
[20] Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?
[21] Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste?
[22] Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
[23] Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă?
[24] Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,
[25] " Precum zice El şi la Osea: ""Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;
[26] "" Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu - acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu"".
[27] "" Iar Isaia strigă pentru Israel : ""Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui.
[28] "" Pentru că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său"".
[29] "" Şi precum a proorocit Isaia: ""Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora"".
[30] " Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;
[31] Iar Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea dreptăţii.
[32] Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,
[33] " Precum este scris: ""Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi tot cel ce crede în El nu se va ruşina"".