[1] Pavel, cel pus în lanţuri pentru Iisus Hristos, şi fratele Timotei, iubitului Filimon, împreună-lucrător cu noi,
[2] Şi surorii Apfia, şi lui Arhip, cel împreună-oştean cu noi, şi Bisericii din casa ta:
[3] Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
[4] Mulţumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te în rugăciunile mele,
[5] Auzind despre dragostea ta şi despre credinţa pe care o ai către Domnul Iisus şi către toţi sfinţii,
[6] Ca părtăşia ta la credinţă să se facă lucrătoare în deplina cunoştinţă a oricărei fapte bune, pe care o faceţi pentru Hristos Iisus;
[7] Căci am avut multă bucurie şi mângâiere, din dragostea ta, întrucât inimile sfinţilor s-au odihnit prin tine, frate.
[8] De aceea, deşi având întru Hristos tot dreptul să-ţi poruncesc ce se cuvine,
[9] Pentru dragoste, îţi fac mai degrabă o rugăminte. Aşa cum sunt eu, Pavel, ca un bătrân, iar acum şi pus în lanţuri pentru Iisus Hristos,
[10] Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim,
[11] Cel ce altădată nu-ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos,
[12] Pentru aceasta ţi l-am trimis, pe el însuşi, adică inima mea; primeşte-l.
[13] Eu vream să-l ţin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanţuri pentru Evanghelie,
[14] Dar n-am voit să fac nimic fără de încuviinţarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie.
[15] Căci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău,
[16] Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, şi după trup şi în Domnul.