[1] Un vrăjmaş distrugător a pornit împotriva ta, Ninive; păzeşte întăriturile, străjuieşte calea, încinge-ţi coapsele, adună-ţi toate puterile!
[2] Căci Domnul a sădit din nou via lui Iacov - slava lui Israel - pe care furii au prădat-o şi i-au stricat viţele.
[3] Scuturile războinicilor săi sunt roşii; îmbrăcaţi în roşu aprins sunt oştenii; în focul armelor de oţel carele se ivesc. În ziua de năvală, călăreţii peste câmpii se avântă.
[4] Carele de luptă huruie pe uliţe, în pieţe dau unul peste altul. Înfăţişarea lor e ca a flăcărilor de foc, care scapără fulgere.
[5] Căpeteniile ei îi aduc aminte... şi se poticnesc în mersul lor... Dau zor spre ziduri şi pregătesc apărători.
[6] Porţile fluviilor se deschid şi palatul de spaimă este cuprins...
[7] S-a sfârşit! Ea este prinsă şi dusă în robie. Slujnicele ei scot suspine ca porumbeii şi se bat în piept.
[8] " Ninive este ca un iaz de apă pe vremuri! Locuitorii ei fug. ""Staţi, opriţi-vă!"" Nici unul nu se întoarce.
[9] "" ""Prădaţi aurul! Jefuiţi argintul"", căci fără sfârşit sunt comorile ei: tot felul de bogăţii de lucruri scumpe.
[10] " Ea este pustiită, jefuită şi prădată!... Inimi frânte, genunchi care se încovoaie, coapse care tremură de groază, şi feţele tuturor sunt îngălbenite de spaimă.
[11] Unde este culcuşul leilor, peştera puilor de leu în care leul, leoaica şi puiul de leu se învârteau şi nimeni nu îndrăznea să-i tulbure?
[12] Leul, care sfâşia şi sugruma prada pentru pui şi leoaice, îşi umplea de pradă peştera şi culcuşurile lui de vânat?
[13] " ""Iată, sunt împotriva ta!"", zice Domnul Savaot. Voi arde cu foc carele tale; pe puii tăi de leu sabia îi va străpunge; voi stârpi din ţară prada ta şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi!""