[1] Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
[2] Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
[3] Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
[4] Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
[5] Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
[6] Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
[7] Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat.
[8] Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
[9] Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;
[10] Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.
[11] Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
[12] Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
[13] Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El.
[14] Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,
[15] Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.
[16] Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
[17] Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.
[18] Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,
[19] Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.
[20] Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
[21] Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
[22] Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
[23] Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
[24] Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
[25] Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
[26] Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
[27] Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
[28] Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
[29] Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
[30] Pentru că ziceau: Are duh necurat.
[31] Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme.
[32] Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
[33] Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
[34] Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
[35] Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.