[1] Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
[2] Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă.
[3] Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.
[4] Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
[5] Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
[6] Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
[7] Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.
[8] Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
[9] Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.
[10] Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?
[11] I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
[12] " Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că ""Eu am zis: dumnezei sunteţi?""
[13] " Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
[14] Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
[15] Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
[16] Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.
[17] Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.
[18] Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.
[19] Şi mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.
[20] Şi mulţi au crezut în El acolo.
[21] Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
[22] Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.
[23] Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.
[24] Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
[25] Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
[26] Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
[27] Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.
[28] Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo?
[29] A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
[30] Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
[31] A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
[32] Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
[33] Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
[34] Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
[35] Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
[36] Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El.
[37] Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
[38] Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.
[39] Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
[40] Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă.
[41] Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
[42] Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
[43] Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
[44] Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
[45] Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
[46] Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
[47] Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.
[48] Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul este aici şi te cheamă.
[49] Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El.
[50] Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
[51] Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
[52] Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
[53] Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
[54] Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.
[55] Şi a lăcrimat Iisus.
[56] Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
[57] Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca şi acesta să nu moară?
[58] Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea.
[59] Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.
[60] Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
[61] Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
[62] Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
[63] Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
[64] Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
[65] Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.
[66] Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus.
[67] Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?
[68] Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.
[69] Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;
[70] Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.
[71] Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,