[1] În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată - cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
[2] Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor?
[3] Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.
[4] Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.
[5] " Drept aceea, intrând în lume, zice: ""Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
[6] " Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut;
[7] " Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule"".
[8] "" Zicând mai sus că: ""Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut"", care se aduc după Lege,
[9] "" Atunci a zis: ""Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule"". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea.
[10] " Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
[11] Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele.
[12] Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
[13] Şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui.
[14] Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc;
[15] Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis:
[16] " ""Acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor"".
[17] "" Şi adaugă: ""Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte"".
[18] " Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
[19] Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
[20] Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,
[21] Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,
[22] Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, şi spălându-ne trupul în apă curată,
[23] Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
[24] Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune,
[25] Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.
[26] Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,
[27] Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
[28] Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
[29] Gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului.
[30] " Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: ""A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti"". Şi iarăşi: ""Domnul va judeca pe poporul Său"".
[31] " Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.
[32] Aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat luptă grea de suferinţe,
[33] Parte făcându-vă privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
[34] Căci aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere.
[35] Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire.
[36] Căci aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.
[37] " ""Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va întârzia;
[38] "" Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el"".
[39] " Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului.