[1] " Şi am mai poruncit eu leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua odihnei. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, pentru acestea şi mă ocroteşte după mare mila Ta!
[2] Tot atunci am văzut eu Iudei, luându-şi femei aşdodiene, amonite şi moabite.
[3] Jumătate din copiii lor vorbeau limba aşdodiană şi nu ştiau să vorbească evreieşte; nu ştiau decât limba unuia sau altuia din acele popoare.
[4] " Eu i-am mustrat aspru şi pe aceştia şi i-am blestemat; ba pe unii i-am lovit, le-am smuls părul şi i-am jurat pe numele lui Dumnezeu, zicând: ""Să nu vă daţi fetele după feciorii lor şi să nu luaţi pe fetele lor, nici pentru fiii voştri, nici pentru voi.
[5] " Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu se afla rege ca el la nici un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în păcat.
[6] " Se poate oare să aud eu de voi că faceţi acest rău mare şi păcătuiţi înaintea lui Dumnezeu, luându-vă femei de alt neam?""
[7] " Unul din fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, preotul cel mare, era ginerele lui Sanbalat Horonitul; dar eu l-am alungat de la mine.
[8] Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeul meu, căci au spurcat preoţia şi legământul preoţesc şi levit!
[9] Astfel i-am curăţit eu de toţi străinii şi am pus rânduială preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după slujba lui,
[10] Şi deasemenea pentru aducerea lemnelor la vremea hotărâtă, precum şi a prinoaselor de pârgă. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre binele meu!
[11] " În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua întâi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, iudeu din seminţia lui Veniamin, om mare, care trăia în cetatea Suza şi slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: ""S-a făcut parcă zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur şi tulburare. Şi deodată au ieşit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, şi urletul lor era cumplit. După urletul lor, toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepţilor. Şi iată a venit pe pământ zi de negură şi întuneric, de necaz şi strâmtorare, de mare durere şi tulburare. Atunci tot poporul drepţilor s-a tulburat, temându-se de răul lor; s-a pregătit să piară şi a început să strige către Domnul. La strigătul lor, a ieşit parcă dintr-un izvor mic un râu mare cu apă multă, a strălucit lumină şi soare, s-au înălţat cei smeriţi şi au nimicit pe trufaşi"". Deşteptându-se Mardoheu după acest vis, care închipuia ce avea să facă Dumnezeu, păstra acest vis în inima sa şi dorea să-l priceapă în toată întregimea lui până în seară. Şi a rămas Mardoheu la curte cu Gavata şi cu Tara, doi eunuci ai regelui care păzeau curtea; atunci a auzit ce vorbeau ei, a aflat planul şi a descoperit că ei se pregăteau să pună mâna pe regele Artaxerxe şi i-a spus regelui. Regele a cercetat pe cei doi eunuci şi după ce ei au mărturisit, au fost spânzuraţi. Regele a scris întâmplarea aceasta spre aducere aminte şi a scris-o şi Mardoheu. Atunci a poruncit regele lui Mardoheu să slujească la curte şi i-a dat şi daruri pentru aceasta. Dar pe lângă rege era atunci vestit Aman. fiul lui Hamadata din ţara Agag. Acesta se silea să facă rău lui Mardoheu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. După întâmplările acestea, în zilele lui Artaxerxe, care domnea peste o sută douăzeci şi şapte de ţări, de la India până în Etiopia,
[12] " În vremea când regele Artaxerxe îşi avea scaunul său domnesc în cetatea Suza,
[13] În anul al treilea al domniei lui, a dat el ospăţ pentru dregătorii săi şi pentru cei ce-i slujeau lui, pentru căpeteniile mai înalte ale oştirii Persiei şi Mediei şi pentru guvernatorii ţărilor sale,
[14] Arătându-şi marea bogăţie a regatului său şi strălucirea deosebită a măririi sale, în curgere de mai multă vreme, anume timp de o sută optzeci de zile.
[15] După sfârşitul acestor zile, regele a făcut şi pentru poporul său care se afla în capitala Suza, de la mic până la mare, ospăţ de şapte zile, în grădina curţii sale domneşti,
[16] Împodobită cu covoare de mătase albă şi de purpură violetă, atârnate pe frânghii de in şi de mătase, trecute prin verigi de argint, întărite în stâlpi de marmură.
[17] Divanuri de aur şi de argint erau aşezate pe pardoseală de porfiră, de marmură albă, de sidef şi marmură neagră.
[18] Băuturile se turnau în vase de aur şi în cupe felurite, în valoare de treizeci de mii de talanţi, iar vin din care bea însuşi regele a fost mult, după bogăţia şi dărnicia regelui. Băutura se consuma cuviincios şi fără silă, că regele poruncise tuturor cârmuitorilor din casa sa să facă fiecăruia după voia lui.
[19] Regina Vasti a făcut şi ea ospăţ, pentru femei, în casa domnească a regelui Artaxerxe.
[20] În ziua a şaptea, când inima regelui s-a înveselit de vin, acesta a zis către Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar şi Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea feţei regelui Artaxerxe,
[21] Să aducă pe regina Vasti înaintea feţei regelui cu coroana regească pe cap, ca să arate popoarelor şi căpeteniilor frumuseţea ei, pentru că era foarte frumoasă.
[22] Dar regina Vasti n-a voit să vină după porunca regelui ce i s-a trimis prin eunuci.
[23] Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare şi s-a aprins într-însul urgie mare şi a zis către înţelepţii care ştiau datinile din trecut, (căci aşa era rânduiala ca orice pricină a regelui să se spună înaintea celor ce cunoşteau legile şi dreptul):
[24] " ""Cum să se aplice legea faţă de regina Vasti, pentru că ea nu a împlinit porunca regelui Artaxerxe, ce i s-a trimis prin eunuci?""
[25] " Şi erau în apropierea regelui: Carşena, Şetar, Admata, Tarşiş, Mereş, Marsena şi Memucan, şapte căpetenii ale Mediei şi Persiei, care puteau vedea faţa regelui şi ţineau locurile cele dintâi în regat.
[26] " Atunci a răspuns Memucan înaintea regelui şi a căpeteniilor: ""Regina Vasti s-a făcut vinovată nu numai înaintea regelui, ci şi înaintea tuturor dregătorilor şi înaintea tuturor popoarelor care sânt în toate ţările regelui Artaxerxe,
[27] " Pentru că purtarea reginei Vasti va ajunge la ştirea tuturor femeilor, şi vor nesocoti şi acelea pe bărbaţii lor şi vor zice: Regele Artaxerxe a poruncit să fie adusă regina Vasti înaintea feţei sale şi ea n-a venit.
[28] De acum soţiile dregătorilor din Persia şi Media, care vor auzi de purtarea reginei, vor zice la fel dregătorilor regelui, şi va fi destul dispreţ şi mânie.
[29] Deci, dacă binevoieşte regele, să iasă de la el hotărâre regească şi să se scrie în legile Persiei şi Mediei, cu neschimbare, că regina Vasti nu va mai intra înaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de regină a ei regele o va da alteia mai vrednică decât ea.
[30] " Când se va auzi de această hotărâre a regelui, care se va împrăştia în toată împărăţia lui cât este ea de mare, atunci toate femeile îşi vor cinsti bărbaţii de la mic până la mare"".
[31] " Şi cuvântul a plăcut regelui şi dregătorilor, şi a făcut după sfatul lui Memucan.
[32] Regele a trimis în toate ţările scrisori, scrise pentru fiecare ţară cu scrisul ei şi pentru fiecare popor în limba lui, ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa sa. Aceasta s-a adus la cunoştinţa fiecăruia în limba părintească a fiecăruia.
[33] După întâmplarea aceasta, când s-a potolit mânia regelui Artaxerxe, şi-a adus el aminte de regina Vasti, de ceea ce făcuse ea şi de ce se hotărâse împotriva ei,
[34] " Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: ""Să se caute pentru rege fete tinere şi frumoase.
[35] " Să rânduiască dar regele dregători în toate ţările regatului său, care să adune toate fetele tinere şi frumoase la faţă în capitala Suza, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, eunucul regelui, păzitorul femeilor, şi să le dea săpun şi celelalte de trebuinţă pentru spălat.
[36] " Şi fata care va plăcea ochilor regelui să fie regină în locul Vastei"". Cuvântul acesta a plăcut regelui, şi el a făcut aşa.