Skip to content
Opens in a new window

[1] Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.

[2] Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

[3] şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi:,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului:,,Tu stai colo în picioare!`` Sau:,,Şezi jos la picioarele mele!``

[4] Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?

[5] Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?

[6] Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?

[7] Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?

[8] Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii:,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.

[9] Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

[10] Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într'o singură poruncă, se face vinovat de toate.

[11] Căci, Cel ce a zis:,,Să nu preacurveşti``, a zis şi:,,Să nu ucizi``. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

[12] Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

[13] căci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

[14] Fraţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?

[15] Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

[16] şi unul dintre voi le zice:,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

[17] Tot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă în ea însaş.

[18] Dar va zice cineva:,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.``,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.``

[19] Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

[20] Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

[21] Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

[22] Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.

[23] Astfel s'a împlinit Scriptura care zice:,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit,,prietenul lui Dumnezeu.``

[24] Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

[25] Tot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?

[26] După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

Iacov — Chapters