[1] Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într'un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit -o,
[2] cu toată smerenia şi blîndeţa, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
[3] şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
[4] Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
[5] Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
[6] Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
[7] Dar fiecăruia din noi harul i -a fost dat după măsura darului lui Hristos.
[8] De aceea este zis:,,S'a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``
[9] Şi acest:,,S'a suit``, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?
[10] Cel ce S'a pogorît, este acelaş cu cel ce s'a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
[11] Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
[12] pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
[13] pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
[14] ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
[15] ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
[16] Din El tot trupul, bine închegat şi strîns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.
[17] Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
[18] avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
[19] Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s'au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
[20] Dar voi n'aţi învăţat aşa pe Hristos;
[21] dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
[22] cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
[23] şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
[24] şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
[25] De aceea, lăsaţi-vă de minciună:,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
[26] ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele peste mînia voastră,
[27] şi să nu daţi prilej diavolului.
[28] Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
[29] Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.
[30] Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
[31] Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
[32] Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.