[1] Aşadar, dacă există vreo încurajare în Hristos, vreo mângâiere a iubirii, vreo împărtăşire a Duhului, dragoste şi îndurare,
[2] faceţi-mi bucuria deplină şi gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget.
[3] Nu faceţi nimic din duşmănie sau pentru slavă deşartă ci, cu smerenie, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de el.
[4] Nimeni să nu aibă grijă doar de ale sale, ci şi de cele ale altora.
[5] Gândiţi şi voi la fel ca Hristos Iisus,
[6] care fiind din fire Dumnezeu, nu a profitat de egalitatea sa cu Dumnezeu,
[7] ci s-a golit pe sine şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor, fiind cunoscut după înfăţişare ca om.
[8] S-a smerit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.
[9] De aceea şi Dumnezeu l-a preaînălţat şi i-a dăruit Numele, care este mai presus de orice nume,
[10] pentru ca în numele lui Iisus să se plece orice genunchi: al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt
[11] şi toată lumea să dea mărturie că Iisus Hristos este Domn spre slava lui Dumnezeu Tatăl.
[12] Astfel, preaiubiţilor, după cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu doar atunci când eram eu de faţă, ci mai ales acum, când lipsesc, duceţi până la capăt, cu frică şi cutremur, mântuirea voastră,
[13] fiindcă Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să înfăptuiţi totul după bunăvoinţa sa.
[14] Să faceţi totul fără murmur şi fără ceartă,
[15] ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu, în mijlocul unei generaţii strâmbe şi rătăcite, în care voi să străluciţi ca nişte lumini în lume,
[16] păzind cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, fiindcă nu am alergat şi nici nu m-am trudit în zadar.
[17] Şi chiar dacă îmi voi vărsa sângele peste jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur, mă bucur împreună cu voi toţi.
[18] De aceea, bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă şi voi împreună cu mine!
[19] Nădăjduiesc în Domnul Iisus să vi-l trimit curând pe Timotei ca să fiu şi eu cu inima uşoară, aflând veşti despre voi.
[20] Căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteşte, care să se îngrijească de voi cu adevărat.
[21] De fapt, toţi îşi văd de treburile lor şi nu de cauza lui Hristos.
[22] Dar ştiţi cât a fost de încercat, fiindcă a slujit evanghelia împreună cu mine, asemenea unui copil cu tatăl său.
[23] Aşadar, sper să-l trimit îndată ce voi afla ce se va întâmpla cu mine.
[24] Am încredere în Domnul că în curând voi veni şi eu.
[25] M-am gândit că e necesar să vi-l trimit pe Epafrodit, fratele meu, cel care lucrează şi luptă împreună cu mine, cel pe care voi l-aţi trimis să mă slujească la nevoie.
[26] Îi era dor de voi toţi şi era mâhnit fiindcă aflaserăţi că a fost bolnav.
[27] A fost foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu s-a îndurat de el şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
[28] Aşadar, l-am trimis mai repede pentru ca văzându-l, să vă bucuraţi din nou, iar eu să fiu mai puţin mâhnit.
[29] Primiţi-l în Domnul, cu toată bucuria şi preţuiţi astfel de oameni,
[30] fiindcă el a fost aproape de moarte şi şi-a riscat viaţa pentru lucrarea lui Hristos, slujindu-mă pe mine ca să suplinească lipsa voastră.