[1] În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, astfel încât cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie slăvit aşa cum e la voi
[2] şi să fim izbăviţi de oamenii vicleni şi răi, pentru că nu toţi au credinţă.
[3] Domnul este credincios, El vă va întări şi vă va păzi de Cel Rău.
[4] Cât despre voi, suntem încredinţaţi în Domnul că faceţi şi veţi continua să faceţi ceea ce vă poruncim.
[5] Domnul să vă îndrepte inimile spre iubirea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos.
[6] Fraţilor, vă poruncim, în numele Domnului Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care trăieşte în lenevie, şi nu după învăţăturile primite de la noi.
[7] Voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne urmaţi exemplul, căci noi n-am trândăvit între voi.
[8] Nici nu am mâncat de la nimeni pâine de pomană, ci am muncit cu trudă şi osteneală zi şi noapte, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.
[9] Deşi aveam acest drept, am vrut să vă dăm un exemplu pe care să-l urmaţi.
[10] Într-adevăr, pe când eram la voi aşa v-am poruncit: dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce!
[11] Am auzit însă că unii dintre voi trăiesc în lenevie, nu muncesc deloc, şi se mai amestecă şi în treburile altora.
[12] Acestora le poruncim şi îi îndemnăm în Domnul Iisus Hristos să-şi câştige pâinea muncind în linişte.
[13] Iar voi, fraţilor, să nu vă descurajaţi în facerea binelui.
[14] Dacă cineva nu se supune poruncii din această epistolă, însemnaţi-l şi să nu mai aveţi de-a face cu el, ca să-i fie ruşine.
[15] Dar nu-l socotiţi duşman, ci mustraţi-l ca pe un frate.
[16] Însuşi Domnul păcii să vă dea pacea întotdeauna şi în orice fel. Domnul să fie cu voi toţi!
[17] Eu, Pavel, am scris cu mâna mea salutarea, acesta este semnul meu în toate scrisorile. Aşa scriu.
[18] Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi toţi.