[1] Simon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
[2] Har vouă şi pacea să vă sporească prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos, Domnul nostru!
[3] Puterea lui dumnezeiască ne-a dat toate cele necesare vieţii şi evlaviei, prin cunoaşterea Aceluia care ne-a chemat la propria-i slavă şi lucrare minunată.
[4] Prin acestea ne-au fost dăruite făgăduinţele lui, nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să deveniţi părtaşi firii dumnezeieşti, scăpând de degradarea care este în lume din cauza poftei.
[5] Pentru aceste motive, daţi-vă toată silinţa şi adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoaşterea,
[6] la cunoaştere stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine răbdarea, la răbdare evlavia,
[7] la evlavie dragostea frăţească, la dragostea frăţească iubirea.
[8] Într-adevăr, dacă aveţi din belşug aceste lucruri, ele nu vă lasă să fiţi leneşi sau neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
[9] Însă acela căruia îi lipsesc acestea este ca un orb sau un miop care bâjbâie fiindcă a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.
[10] De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să vă întăriţi chemarea şi alegerea, fiindcă dacă veţi împlini cele amintite, nu veţi greşi niciodată
[11] şi astfel vi se va oferi din belşug intrarea în Împărăţia veşnică a Domnului nostru Iisus Hristos.
[12] De aceea, voi fi mereu gata să vă aduc aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi statornici în adevărul pe care-l aveţi acum,
[13] dar cred că este drept să vă aduc aminte cât timp sunt în viaţă,
[14] fiindcă ştiu că în curând voi fi luat din viaţa aceasta, după cum mi-a arătat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos;
[15] însă mă voi strădui ca şi după plecarea mea să vă puteţi aminti mereu aceste lucruri.
[16] Noi v-am făcut cunoscute puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, nu luându-ne după poveşti bine ticluite, ci pentru că am fost martori oculari ai măreţiei lui,
[17] căci El a primit cinste şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, când un glas i-a vorbit din măreţia slavei: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care îmi găsesc bucuria!”
[18] Noi înşine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu El pe acel munte sfânt.
[19] Şi astfel, cuvântul profeţilor este şi mai demn de crezare, iar voi bine faceţi că-l priviţi ca pe o făclie care luminează într-un loc întunecos, până se va lumina de ziuă şi va răsări luceafărul în inimile voastre.
[20] Înţelegeţi înainte de toate că nici o profeţie din Scriptură nu este lăsată la propria interpretare a cuiva,
[21] fiindcă nici o profeţie n-a venit vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu conduşi de Duhul Sfânt.