[1] Vrednic de crezut este cuvântul acesta: „dacă cineva râvneşte să devină episcop, bun lucru doreşte”.
[2] Dar episcopul trebuie să aibă o viaţă fără reproş, să fie bărbatul unei singure femei, să fie treaz, cumpătat, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, capabil să-i înveţe pe alţii,
[3] nu beţiv sau violent, ci blând, paşnic şi să nu fie iubitor de bani.
[4] El trebuie să îşi conducă bine propria casă, să aibă copii supuşi, cu tot respectul,
[5] pentru că, dacă cineva nu ştie să îşi conducă propria casă, cum va avea grijă de Biserica lui Dumnezeu?
[6] El nu trebuie să fie recent convertit, ca nu cumva, mândrindu-se, să cadă în osânda diavolului.
[7] Şi trebuie să fie respectat şi de cei din afara Bisericii, ca să nu fie dispreţuit şi să cadă în osânda diavolului.
[8] Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, sinceri, nu băutori de mult vin, nu lacomi de câştig necinstit.
[9] Ei trebuie să păstreze taina credinţei având conştiinţa curată.
[10] Să fie mai întâi puşi la încercare şi doar apoi, dacă se dovedesc fără reproş, să îndeplinească slujba de diaconi.
[11] Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, să nu fie bârfitoare, să fie cumpătate şi credincioase în toate privinţele.
[12] Diaconul să fie bărbatul unei singure femei şi să îşi conducă bine copiii şi casa.
[13] Fiindcă cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi mult curaj în credinţa în Hristos Iisus.
[14] Nădăjduiesc să vin la tine în curând, însă îţi scriu aceste lucruri pentru ca,
[15] dacă eu întârzii, tu să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlpul şi temelia adevărului.
[16] Şi cu adevărat, mare este taina credinţei adevărate: El s-a arătat în trup, a fost dovedit drept în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.