[1] La fel şi voi, femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, încât, chiar dacă unii nu vor să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să poată fi câştigaţi fără cuvânt, prin comportarea soţiilor lor,
[2] văzând purtarea voastră respectuoasă şi curată.
[3] Frumuseţea voastră să nu fie cea exterioară: împletituri complicate ale părului, zorzoane de aur sau purtarea de veşminte luxoase,
[4] ci să fie cea dinlăuntru – inima, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
[5] Astfel se împodobeau altădată femeile sfinte, care îşi puneau nădejdea în Dumnezeu, fiind supuse bărbaţilor lor,
[6] aşa cum Sara asculta de Avraam, numindu-l „domnul meu”. Făcând binele şi netemându-vă de nimic, aţi devenit fiicele ei.
[7] Tot aşa şi voi, bărbaţilor, purtaţi-vă cu înţelegere faţă de soţiile voastre, ca şi cu un vas mai fragil, şi cinstiţi-le ca unele care moştenesc împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.
[8] Aşadar, fiţi toţi cu acelaşi gând, cu aceleaşi simţiri, iubitori de fraţi, buni la suflet şi smeriţi,
[9] nerăsplătind răul cu rău, nici batjocura cu batjocură, ci, dimpotrivă, binecuvântând, întrucât la aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.
[10] Aşadar, cine vrea să trăiască şi să aibă parte de zile bune, să-şi oprească limba de la rău şi buzele de la vorbe înşelătoare,
[11] să se abată de la rău şi să facă binele, să caute pacea, să alerge după ea,
[12] fiindcă ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile lui iau aminte la rugăciunea lor, dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.
[13] Şi cine să vă facă rău, dacă sunteţi plini de zel pentru bine?
[14] Şi chiar dacă aţi suferi pentru dreptate, ferice de voi! Nu vă temeţi de ameninţarea lor şi nu vă tulburaţi,
[15] ci sfinţiţi-l în inimile voastre pe Hristos ca Domn, fiind întotdeauna gata să răspundeţi în apărarea credinţei voastre, oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
[16] însă cu blândeţe şi cu respect, având conştiinţa curată, ca tocmai în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, să fie ruşinaţi cei care defăimează buna voastră purtare în Hristos,
[17] fiindcă este mai bine să pătimiţi făcând binele, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, decât făcând răul.
[18] Căci şi Hristos a pătimit o singură dată pentru păcate, El, Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să vă aducă la Dumnezeu, fiind omorât în trup, dar fiind înviat în Duhul,
[19] în care, mergând, a vestit şi acelor duhuri întemniţate,
[20] care n-au ascultat pe vremuri, când răbdarea lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se construia acea arcă, în care au fost salvate, prin apă, numai opt suflete.
[21] Aceasta prefigurează botezul care vă salvează şi pe voi acum. Nu este o spălare a murdăriei trupeşti, ci răspunsul unei conştiinţe curate, faţă de Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
[22] care este la dreapta lui Dumnezeu, de când s-a înălţat la cer, fiindu-i supuşi îngerii, stăpânirile şi puterile.