[1] Preaiubiţilor, să nu vă încredeţi în orice duh, ci puneţi duhurile la încercare şi vedeţi dacă sunt de la Dumnezeu; fiindcă mulţi profeţi falşi au apărut în lume.
[2] Prin aceasta cunoaşteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu.
[3] Şi orice duh care nu îl mărturiseşte pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci duhul Antihristului, despre care aţi auzit că vine, iar acum este deja în lume.
[4] Copiii mei, voi sunteţi de la Dumnezeu şi i-aţi învins pe aceştia, pentru că Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume.
[5] Ei sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume, iar lumea îi ascultă.
[6] Noi suntem din Dumnezeu. Cel care-l cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă, cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul înşelăciunii.
[7] Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte s-a născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu.
[8] Cel care nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire.
[9] Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi, că Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, Unul Născut, ca să trăim prin El.
[10] În aceasta stă iubirea: nu în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în aceea că El ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
[11] Preaiubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unul pe altul.
[12] Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată. Dar dacă ne iubim unii pe alţii Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită.
[13] Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El în noi, fiindcă ne-a dat din Duhul său.
[14] Iar noi l-am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.
[15] Oricine dă mărturie că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu.
[16] Noi am cunoscut şi am crezut iubirea pe care o are Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu este iubire, iar cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.
[17] Astfel se desăvârşeşte iubirea în noi, că să avem îndrăzneală în ziua judecăţii, pentru că aşa cum este El, le fel suntem şi noi în această lume.
[18] În iubire nu există teamă; dimpotrivă, iubirea desăvărşită alungă teama, căci teama presupune pedeapsă, iar cel care se teme nu este desăvârşit în iubire.
[19] Noi îl iubim fiindcă El ne-a iubit mai întâi.
[20] Dacă cineva spune: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu”, dar îl urăşte pe fratele său, este mincinos. Căci cel care nu-l iubeşte pe fratele său, pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu-l vede.
[21] Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cel care îl iubeşte pe Dumnezeu să-l iubească şi pe fratele său.