Vedere de la Baltica: despre orașul renăscut și ideile care divizează și ucid

”Naționalismul este forma abuzivă de confiscare a unor simboluri care ar trebui să ne unească pe toți.  Naționalismul este golirea de conținut a patriotismului. Este o rețetă a diziviunii”.

Aceste idei au avut o sonoritate aparte aici, pe țărmul Mării Baltice, în stațiunea poloneză Sopot, care an de an, pe lângă vederabilul festival muzical găzduiește și festivalul de literatură.

”De la un naționalist pentru altul”, a fost tema dezbaterii la care am participat, alături de Kazimierz Jurczak, șeful Departamentului de Studii Românești la Universitatea Jagiellonă din Cracovia și politologul Jaroslaw Tomasiewicz, de la Universitatea din Katowice. O discuție moderată de Monika Platek, profesoară de drept la Universitatea din Varșovia.

 

 

Și trebuie să remarc interesul enorm pentru literatură și dezbateri politice, în această stațiune de la Marea Baltică, plină de vizitatori. Și preferată de către cei cu dare de mână pentru a cumpăra apartemente sau vile întregi, interbelice sau de la începutul secolului - case care, în decorul plin de verdeață, pe noi, românii, ne duc cu gândul mai mult la Sinaia decât la o stațiune de la mare.

Săli de dezbatere pline, standuri de carte aglomerate, cozi la autografe, într-o stațiune de mare pur și simplu îngrijită, fără ”fițele” pe care le întâlnim la Marea Neagră românească și cu prețuri corecte.

Polonezilor le place literatura, participă în număr mare și se implică în dezbateri și, aveam să constat, au un adevărat cult pentru memorie și păstrarea ei. Există o multitudine de locuri de aducere aminte și muzee, în această zonă urbană extinsă denumită TriCity – Gdansk, Sopot și Gdynia.

Cum ar fi statuia ursului devenit mascota forței expediționare poloneze din al doilea război mondial, de pe strada pietonală a stațiunii Sopot, denimită în cinstea eroilor de la Monte Casino.

Sau muzeele, cu tematici diferite: Muzeul Emigrației Poloneze la Gdynia, Muzeul Maritim, Muzeul celui de-al Doilea Război Mondial, Centrul European Solidaritatea la Gdansk și altele – toate construite sau renovate din fonduri europene.

 

 

Gdansk, cu antrepozitele și casele sale de-a lungul canalelor, precum în Țările de Jos, a schimbat de trei ori istoria lumii, ne spune Gabriela, ghida noastră în vechiul oraș hanseatic.

Ultima oară, în anii 1980, cu mișcarea Solidarității, care a dus la sfârșitul comunismului. Gdansk a fost primul oraș atacat de naziști la încelutul celui de-al doilea război mondial. Și tot aici, Copernic a publicat, la 1540, Narratio Prima, în care a arătat că Pământul se rotește în jurul Soarelui și nu invers. Și când ne gândim că mai sunt și azi unii care încă mai cred că Pământul e plat...

 

 

Gdansk este un oraș renăscut, ridicat din ruine după ce a fost bombardat la centimetru de Armata Roșie, în timpul războiului. Și s-a putut reface pentru că – iarăși, memoria.. – planurile originale au putut fi găsite în ruinele bibliotecii orașului.

Și tot Gdansk este orașul cel mai deschis și mai liberal – în spirit – al Poloniei. ”La Cracovia, aerul stă. La Gdansk, circulă”... așa cum îmi spunea profesorul Jurczak.

Dar pentru asta, frumosul oraș de la Marea Baltică a plătit prețul. În fața Porții Regale, acolo unde până și regele Poloniei aștepta încuviințarea orășenilor liberi pentru a pătrunde înăuntru, o inscripție în marmură neagră amintește de un episod dureros al istoriei foarte recente.

”Gdansk dorește să fie un oraș al solidarității. Gdansk este cel mai frumos loc din lume” . Au fost ultimele cuvinte rostite de primarul Pawel Adamowicz, la 13 ianuarie 2019, înainte de a fi înjunghiat, mortal, la un eveniment public, în fața a sute de oameni.

Autorul crimei: un individ căzut sub influența naționalismului. Acel naționalism care confiscă patriotismul, care ne divizează și, iată, poate ucide. O lecție de la Marea Baltică.